Cunoaştere, Interes Responsabilitate ... - Institutul de Istorie

Cunoaştere, Interes Responsabilitate ... - Institutul de Istorie Cunoaştere, Interes Responsabilitate ... - Institutul de Istorie

history.cluj.ro
from history.cluj.ro More from this publisher
12.01.2014 Views

220 Cristina Fleşeriu, Adam Fleşeriu 8 folosirii tehnicii de calcul, care a făcut posibilă studierea pieţii în timp rapid, precum şi înmagazinarea şi prelucrarea automată a datelor. Cunoaşterea pieţii, a proceselor care se desfăşoară şi a celor în curs de formare se poate realiza numai printr-o cercetare ştiinţifică adecvată, care să confere pieţei transparenţă, impulsionând cristalizarea teoriei şi practicii de marketing, ca disciplină ştiinţifică autonomă. 2.2. Evoluţia teoriei şi practicii de marketing Evoluţia marketingului poate fi privită prin prisma unui şir de etape succesive, care au marcat procesul de receptare în plan ideatic a dezvoltării practice a acestuia. Teoria şi practica de marketing au cunoscut o evoluţie extrem de rapidă. Punctul de vedere care s-a impus, de-a lungul timpului, în periodizarea evoluţiei marketingului, este acela în care se evidenţiază caracteristica esenţială a fiecărei perioade, şi în care se disting următoarele etape 20 : • descoperirea marketingului – corespunde primei decade a secolului al XX-lea; • conceptualizarea marketingului – în cea de-a doua decadă, ca urmare a sesizării de către teoreticieni a faptului că, în practică, o serie de activităţi economice se desfăşoară în alt mod; • integrarea marketingului în deceniul al treilea; • dezvoltarea marketingului în întreprindere – deceniul al patrulea; • încercările de reevaluare a marketingului, în special în a doua jumătate a deceniului al cincilea, întrucât încheierea războiului punea altfel problemele economice decât în perioada interbelică; • reconceptualizarea marketingului în deceniul al şaselea, care a însemnat nu doar revederea vechiului concept, ci mai ales fundamentarea teoretică, transpusă apoi şi în practică, a noii viziuni a marketingului actual, a opticii de marketing contemporan. 20 R. BARTELS, Development of Marketing Thought: A Brief History, in: *** Science in marketing, John Wiley & Sons Inc. New York, London & Sydney, 1965.

9 Marketing – teorie şi practică social-economică 221 Această periodizare explică schimbarea, în planul acţiunii practice, mentalităţii, a comportamentului agenţilor economici, trecerea în activitatea economică de la orientarea spre producţie la cea spre vânzare şi apoi la orientarea de marketing; în plan teoretic, ea explică apariţia, formarea şi cristalizarea unei noi ştiinţe economice, cea a marketingului. Locul teoriei marketingului este discutat şi în prezent; s-au avansat o serie de păreri, fără a se afirma categoric că marketingul este o ştiinţă. Unii specialişti susţin că marketingul „nu este o ştiinţă, ci o artă” 21 ; alţi specialişti susţin că „nu este numai o ştiinţă, ci şi o artă” 22 , că este „o ştiinţă experimentală” 23 , sau o „ştiinţă aplicativă” 24 . Se mai spune că marketingul nu are recunoscută o bază teoretică centrală 25 , cum au alte discipline, şi deci nu este încă o ştiinţă, dar ar trebui să fie ştiinţă, pentru că scopul marketingului este dezvoltarea exact în aceleaşi direcţii ca şi celelalte discipline, de la imperative simple la noţiuni complicate, la formulări complexe şi uneori chiar contradictorii 26 . Dar, „până ce va fi elaborată o teorie generală punctul de vedere al specialiştilor şi academicienilor cu privire la acest subiect tinde să fie influenţat de disciplina de la care au plecat pentru a ajunge la marketing” 27 . Disputele recente se cantonează în perimetrul caracterului ştiinţific al marketingului, dacă el este o ştiinţă economică clar conturată sau doar o disciplină încă în curs de cristalizare. 2.3. Marketingul – ştiinţă economică 21 G. SERRAF, Dictionnaire methodologique du marketing, Les Éditions d’Organisation, Paris, 1985, p. 11. 22 C. I. DRĂGAN, Locul marketingului în deciziile economice, „Comerţul modern”, nr.6, 1968. 23 E. KELLEY, Marketing: stratégie et fonction, Edit. Dunod, Paris, 1968, p. 30. 24 Ph. KOTLER, Principles of Marketing, 3 d ed., Prentice Hall Inc., Englewood Cliffs, New Jersey, 1989, p. XXI. 25 M. J. BAKER, op. cit., p. 18. 26 Ibidem, p. 19. 27 Ibidem, p. 20.

9 Marketing – teorie şi practică social-economică 221<br />

Această periodizare explică schimbarea, în planul acţiunii<br />

practice, mentalităţii, a comportamentului agenţilor economici,<br />

trecerea în activitatea economică <strong>de</strong> la orientarea spre producţie la cea<br />

spre vânzare şi apoi la orientarea <strong>de</strong> marketing; în plan teoretic, ea<br />

explică apariţia, formarea şi cristalizarea unei noi ştiinţe economice,<br />

cea a marketingului.<br />

Locul teoriei marketingului este discutat şi în prezent; s-au avansat<br />

o serie <strong>de</strong> păreri, fără a se afirma categoric că marketingul este o ştiinţă.<br />

Unii specialişti susţin că marketingul „nu este o ştiinţă, ci o<br />

artă” 21 ; alţi specialişti susţin că „nu este numai o ştiinţă, ci şi o<br />

artă” 22 , că este „o ştiinţă experimentală” 23 , sau o „ştiinţă<br />

aplicativă” 24 . Se mai spune că marketingul nu are recunoscută o bază<br />

teoretică centrală 25 , cum au alte discipline, şi <strong>de</strong>ci nu este încă o<br />

ştiinţă, dar ar trebui să fie ştiinţă, pentru că scopul marketingului este<br />

<strong>de</strong>zvoltarea exact în aceleaşi direcţii ca şi celelalte discipline, <strong>de</strong> la<br />

imperative simple la noţiuni complicate, la formulări complexe şi<br />

uneori chiar contradictorii 26 . Dar, „până ce va fi elaborată o teorie<br />

generală punctul <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re al specialiştilor şi aca<strong>de</strong>micienilor cu<br />

privire la acest subiect tin<strong>de</strong> să fie influenţat <strong>de</strong> disciplina <strong>de</strong> la care<br />

au plecat pentru a ajunge la marketing” 27 .<br />

Disputele recente se cantonează în perimetrul caracterului<br />

ştiinţific al marketingului, dacă el este o ştiinţă economică clar<br />

conturată sau doar o disciplină încă în curs <strong>de</strong> cristalizare.<br />

2.3. Marketingul – ştiinţă economică<br />

21 G. SERRAF, Dictionnaire methodologique du marketing, Les<br />

Éditions d’Organisation, Paris, 1985, p. 11.<br />

22 C. I. DRĂGAN, Locul marketingului în <strong>de</strong>ciziile economice,<br />

„Comerţul mo<strong>de</strong>rn”, nr.6, 1968.<br />

23 E. KELLEY, Marketing: stratégie et fonction, Edit. Dunod, Paris,<br />

1968, p. 30.<br />

24 Ph. KOTLER, Principles of Marketing, 3 d ed., Prentice Hall Inc.,<br />

Englewood Cliffs, New Jersey, 1989, p. XXI.<br />

25 M. J. BAKER, op. cit., p. 18.<br />

26 Ibi<strong>de</strong>m, p. 19.<br />

27 Ibi<strong>de</strong>m, p. 20.

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!