Cunoaştere, Interes Responsabilitate ... - Institutul de Istorie

Cunoaştere, Interes Responsabilitate ... - Institutul de Istorie Cunoaştere, Interes Responsabilitate ... - Institutul de Istorie

history.cluj.ro
from history.cluj.ro More from this publisher
12.01.2014 Views

196 Ioan Trenca, Dragoş Păun 18 4. CONCLUZII Globalizarea şi mutaţiile asociate acesteia au transformat sistemele financiare, prin întărirea legăturii între bănci si pieţele financiare. La nivelul alocării capitalurilor, piaţa a dobândit o importanţă considerabilă. Totuşi, dezvoltarea pieţelor financiare s-a produs în paralel cu dezvoltarea intermediarilor financiari, în special a băncilor. Relaţia de complementaritate între pieţele de capitaluri şi intermediarii financiari s-a întărit considerabil. Marile bănci sunt actorii principali ai globalizării financiare. Marile bănci comercializează o gamă largă de produse şi servicii în lumea întreagă, prin intermediul unor canale de comunicare diverse şi de mare debit, devenind astfel actori activi ai interdependenţelor economice mondiale. Ele stimulează şi favorizează constituirea unui sistem internaţional care tinde spre unificarea regulilor, valorilor şi obiectivelor. Organizarea acestora este tot mai complexă, iar funcţiile lor tot mai tehnice şi inovatoare, într-o perspectivă internaţională. Aceasta conduce la interconexiunea şi funcţionarea în timp real şi continuu a pieţelor financiare. Din acest punct de vedere, banca nu mai este un simplu intermediar care desfăşoară la nivel naţional o activitate omogenă de colectare de depozite şi acordare de credite. Băncile îşi redefinesc permanent activitatea. Sistemele bancare se conturează în jurul a trei categorii de instituţii: a) marile bănci multispecializate la scară globală, orientate spre retail; b) marile bănci specializate, de anvergură internaţională, foarte competitive pe o nişă; c) micile bănci monospecializate, dispunând de un avantaj comparativ pe o anumită activitate. Gradul de internaţionalizare a activităţii bancare a crescut considerabil după 1995, când marile bănci ale lumii şi-au extins impresionant de mult activităţile internaţionale. La nivelul Europei Centrale şi de Est, nivelul ridicat al prezenţei băncilor occidentale şi integrarea tot mai crescută fac ca oferta de credit în aceste ţări să devină mai sensibilă la evoluţiile economice externe. Ca urmare, sistemele bancare ale acestor ţări se confruntă cu câteva provocări majore: – cooperarea în sfera reglementărilor prudenţiale în cadrul Uniunii Europene;

19 Coordonate ale globalizării sistemelor bancare 197 – sustenabilitatea pe termen mediu şi lung a expansiunii creditului în regiune; – perspectiva adoptării monedei euro. În Uniunea Eupeană, băncile fuzionează sau formează alianţe la o scară tot mai largă, acestea conducând la creşterea rentabilităţii instituţiilor financiar-bancare. În ultimii ani, băncile, care cumulează o pătrime din valoarea de piaţă a băncilor europene, au fost implicate în diverse tipuri de fuziune care au vizat mai ales pieţele interne. Fuziunile şi preluările de control se multiplică, dar băncile din Uniunea Europeană par să se orienteze către o concentrare între frontiere. Ca aspect pozitiv, considerăm că fuziunile şi achiziţiile bancare, dacă sunt viabile, vor conduce la reducerea costurilor şi creşterea profitabilităţii, atât în beneficiul clienţilor, cât şi în cel al acţionarilor. Globalizarea va facilita dispersia riscurilor bancare şi va îmbunătăţi performanţele generale ale economiilor individuale, prin ameliorarea alocării resurselor. În ceea ce priveşte aspectele negative ale fuziunilor şi achiziţiilor, acestea pot conduce la abuzuri datorate poziţiilor de piaţă dominante şi la probleme de hazard moral, cum ar fi cazul în care instituţiile sunt considerate „prea mari pentru a putea falimenta”. În plus, implicarea excesivă pe pieţele străine fără o cunoaştere suficientă a condiţiilor specifice economiei locale poate spori vulnerabilitatea băncilor individuale. Pentru menţinerea unor standarde sănătoase de creditare şi îmbunătăţirea performanţelor financiar-bancare, se impune adoptarea de către instituţiile bancare a următoarelor măsuri: – elaborarea unui alt regulament privind clasificarea creditelor şi plasamentelor, avându-se în vedere practica bancară internaţională; – indicatorii de performanţă financiară ai unei instituţii bancare să fie determinaţi pe o proiecţie a bugetului de venituri şi cheltuieli, şi nu pe baza datelor cuprinse în situaţiile financiare (datele istorice), avându-se în vedere în special posibilităţile de rambursare a creditului în perspectivă; – transferul riscului de creditare prin metode ce ţin şi de securizarea creanţelor. BIBLIOGRAFIE

19 Coordonate ale globalizării sistemelor bancare 197<br />

– sustenabilitatea pe termen mediu şi lung a expansiunii<br />

creditului în regiune;<br />

– perspectiva adoptării mone<strong>de</strong>i euro.<br />

În Uniunea Eupeană, băncile fuzionează sau formează alianţe la o<br />

scară tot mai largă, acestea conducând la creşterea rentabilităţii<br />

instituţiilor financiar-bancare. În ultimii ani, băncile, care cumulează o<br />

pătrime din valoarea <strong>de</strong> piaţă a băncilor europene, au fost implicate în<br />

diverse tipuri <strong>de</strong> fuziune care au vizat mai ales pieţele interne. Fuziunile<br />

şi preluările <strong>de</strong> control se multiplică, dar băncile din Uniunea<br />

Europeană par să se orienteze către o concentrare între frontiere.<br />

Ca aspect pozitiv, consi<strong>de</strong>răm că fuziunile şi achiziţiile bancare,<br />

dacă sunt viabile, vor conduce la reducerea costurilor şi creşterea<br />

profitabilităţii, atât în beneficiul clienţilor, cât şi în cel al acţionarilor.<br />

Globalizarea va facilita dispersia riscurilor bancare şi va îmbunătăţi<br />

performanţele generale ale economiilor individuale, prin ameliorarea<br />

alocării resurselor.<br />

În ceea ce priveşte aspectele negative ale fuziunilor şi<br />

achiziţiilor, acestea pot conduce la abuzuri datorate poziţiilor <strong>de</strong> piaţă<br />

dominante şi la probleme <strong>de</strong> hazard moral, cum ar fi cazul în care<br />

instituţiile sunt consi<strong>de</strong>rate „prea mari pentru a putea falimenta”. În<br />

plus, implicarea excesivă pe pieţele străine fără o cunoaştere suficientă<br />

a condiţiilor specifice economiei locale poate spori vulnerabilitatea<br />

băncilor individuale.<br />

Pentru menţinerea unor standar<strong>de</strong> sănătoase <strong>de</strong> creditare şi<br />

îmbunătăţirea performanţelor financiar-bancare, se impune adoptarea<br />

<strong>de</strong> către instituţiile bancare a următoarelor măsuri:<br />

– elaborarea unui alt regulament privind clasificarea creditelor<br />

şi plasamentelor, avându-se în ve<strong>de</strong>re practica bancară internaţională;<br />

– indicatorii <strong>de</strong> performanţă financiară ai unei instituţii bancare să<br />

fie <strong>de</strong>terminaţi pe o proiecţie a bugetului <strong>de</strong> venituri şi cheltuieli, şi nu pe<br />

baza datelor cuprinse în situaţiile financiare (datele istorice), avându-se în<br />

ve<strong>de</strong>re în special posibilităţile <strong>de</strong> rambursare a creditului în perspectivă;<br />

– transferul riscului <strong>de</strong> creditare prin meto<strong>de</strong> ce ţin şi <strong>de</strong><br />

securizarea creanţelor.<br />

BIBLIOGRAFIE

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!