Cunoaştere, Interes Responsabilitate ... - Institutul de Istorie

15 Coordonate ale globalizării sistemelor bancare 193
gradului de internaţionalizare între 10% şi 20%. În vreme ce alte bănci
îşi accelerează dezvoltarea, în mare parte prin achiziţii, băncile care
aplică strategia moderată de internaţionalizare preferă să continue o
strategie ce combină investiţiile de tip greenfield şi/sau achiziţiile de
mici dimensiuni. Această strategie este determinată fie de obiectivul
băncii de a se concentra pe piaţă internă, fie datorită resurselor limitate
pe care le deţin. La un anumit punct, de obicei în momentul în care
băncile cu ritm accelerat de internaţionalizare s-au extins considerabil,
băncile cu o strategie moderată încearcă să le ajungă din urmă şi îşi
dezvoltă activităţile externe. În această etapă, B, gradul de
internaţionalizare creşte până la 20%–30%. O reorientare are loc în
etapa C, etapă în care băncile ce adoptă strategia moderată de
internaţionalizare se restructurează şi se concentrează asupra
activităţilor de bază sau asupra unei nişe de piaţă.
Dai Ichi Kangyo Bank (DKB) a fost pentru o perioadă, la
mijlocul anilor 80, banca cea mai mare din lume, din punct de vedere
al activelor deţinute. Banca a rezultat în urma unei fuziuni finanţate de
guvernul nipon în anul 1971 între Dai Ichi şi Nippon Kangyo Bank.
Această fuziune a dat naştere celei mai mari bănci japoneze, bancă
capabilă să facă faţă concurenţei, devenită din ce în ce mai puternică,
din partea băcilor americane pe piaţa bancară niponă. În 1998, Fuji
Bank şi Dai Ichi Kangyo Bank s-au pus de acord în formarea unei
alianţe de gestionare a activelor şi au cumpărat împreună Yasuda
Trust. Datorită pierderilor înregistrate, acţionarii Dai Ichi Kangyo
Bank au hotărât să fuzioneze cu Industrial Bank of Japan şi Fuji Bank,
pentru a forma cea mai mare bancă din lume, sub numele de Mizuho,
în 2000. Declinul Mizuho a început din anul 2003, după ce banca a
raportat cea mai mare pierdere netă din istoria ţării, în valoare totală
de 21,6 miliarde de dolari americani. În ciuda problemelor structurale,
anii 2004–2006 au adus o îmbunătăţire a situaţei financiare.
3. Internaţionalizarea activităţii urmată de retragere. Băncile
care au adoptat o strategie de retragere sunt bănci care au înregistrat
nivele ridicate ale gradului de internationalizare în perioadele
anterioare. Ele şi-au construit o reţea de filiale ce venea în sprijinul
clienţilor interni, dar şi în sprijinul desfăşurării altor tipuri de activităţi.
În situaţia în care pe pieţele externe au apărut dificultăţi în
obţinerea de rate de profitabilitate ridicate, o parte din băcile care şi-au