Cunoaştere, Interes Responsabilitate ... - Institutul de Istorie

Cunoaştere, Interes Responsabilitate ... - Institutul de Istorie Cunoaştere, Interes Responsabilitate ... - Institutul de Istorie

history.cluj.ro
from history.cluj.ro More from this publisher
12.01.2014 Views

190 Ioan Trenca, Dragoş Păun 12 dezbătută. Lothian (1997) 10 propune următorul ciclu internaţional specific internaţionalizării activităţii bancare: începând cu anii ’70, internaţionalizarea bancară a constat în stabilirea activităţilor bancare în centre financiare şi economice. Gruparea băncilor pe baza acestor etape şi dezvoltarea rezultată a gradului de internaţionalizare a dus la cinci tipuri distincte de realizare a strategiilor de internaţionalizare: 1. Internaţionalizarea accelerată. Băncile îşi dezvoltă iniţial activităţile de internaţionalizare prin înfiinţarea de filiale în principalele centre economice şi fianciare. În pasul următor, activităţile de internaţionalizare se extind prin creşterea masivă a achiziţiilor bancare externe. În sfârşit, banca este nevoită să restructureze şi să consolideze marile achiziţii externe şi să-şi recâştige sau să-şi crească profitabilitatea. Deutsche Bank „se potriveşte stereotipului băncii europene în căutarea unei adevărate strategii de globalizare” 11 (Graficul 1). Graficul 1. Modelul strategiei de internaţonalizare accelerată. 10 J. LOTHIAN, The Re-Internationalization of Banking and the Financial System, „Managerial Finance”, 1997, vol. 23, p. 2. 11 J. CANALS, Competitive Strategies in European Banking, Oxford: Clarendon Press, 1993.

13 Coordonate ale globalizării sistemelor bancare 191 În prima perioadă (etapa A), gradul de internaţionalizare creşte, în general, cu 10%–20%. Activităţile externe presupun dezvoltarea unei reţele de filiale în principalele centre financiare şi economice. În cadrul celei de-a doua etape, B, internaţionalizarea s-a accelerat, iar gradul de internaţionalizare a atins nivele de 20% şi 40%. În această etapă, băncile aveau de ales între investiţiile interne şi cele internaţionale, multe bănci au ales din ce în ce mai mult expansiunea internaţională. Acest fenomen a fost determinat de creşterea gradului de convergenţă a pieţelor financiare, fenomen ce a determinat băncile să se extindă şi pe alte pieţe, pentru a-şi diversifica şi creşte portofoliu, astfel încât să facă faţă concurenţei din ce în ce mai acerbă şi să îşi consolideze poziţia pe piaţa internă. Trecerea de la etapa A la etapa B mai este denumită „strategia de obţinere a unui punct de sprijin”. Informaţiile despre pieţele externe sunt obţinute prin efectuarea de mici investiţii, precursoare a investiţiilor mai mari din următorii ani 12 . O parte din bănci prezintă o a treia etapă, C, în care au înregistrat o creştere masivă a activităţilor de internaţionalizare deja existente. În această etapă, achiziţiile pe pieţele străine cresc, ridicând nivelele gradului de internaţionalizare la 60%–80%. Achiziţiile din această etapă au fost favorizate de dezvoltarea pieţelor financiare, care au permis finanţarea extinderilor prin finanţare pe bursele de valori. Deutsche Bank a fost înfiinţată în 1870, cu scopul de a finanţa în special comerţul exterior german, motiv pentru care şi-a stabilit birouri în Shanghai, Yokohama şi Londra, până în 1873. Banca a fost activă pe plan internaţional încă de la începuturile sale, confruntânduse de asemenea cu două întreruperi ale activităţilor în timpul Primului şi celui de-Al Doilea Război Mondial. În ultimii ani, Deutsche Bank a devenit în mod esenţial o bancă de investiţii, operativă la nivel global, cu o reţea de retail banking relativ redusă, modelul său de afaceri asemănându-se mai degrabă cu cel al lui Goldman Sachs, decât cu cel al lui Citigroup. Aceasta se datorează strategiei din ultimii ani, în care Deutsche Bank a realizat o serie de achiziţii care au condus la situaţia 12 P. MOLYNEUX, Regulation and Financial Innovation Trends in European Banking and the Impact on the Supply and Demand for Financial Services in Europe, EIFC - Technology and Finance Working Papers 16, United Nations University, Institute for New Technologies, 2003.

13 Coordonate ale globalizării sistemelor bancare 191<br />

În prima perioadă (etapa A), gradul <strong>de</strong> internaţionalizare creşte,<br />

în general, cu 10%–20%. Activităţile externe presupun <strong>de</strong>zvoltarea<br />

unei reţele <strong>de</strong> filiale în principalele centre financiare şi economice. În<br />

cadrul celei <strong>de</strong>-a doua etape, B, internaţionalizarea s-a accelerat, iar<br />

gradul <strong>de</strong> internaţionalizare a atins nivele <strong>de</strong> 20% şi 40%. În această<br />

etapă, băncile aveau <strong>de</strong> ales între investiţiile interne şi cele<br />

internaţionale, multe bănci au ales din ce în ce mai mult expansiunea<br />

internaţională. Acest fenomen a fost <strong>de</strong>terminat <strong>de</strong> creşterea gradului<br />

<strong>de</strong> convergenţă a pieţelor financiare, fenomen ce a <strong>de</strong>terminat băncile<br />

să se extindă şi pe alte pieţe, pentru a-şi diversifica şi creşte portofoliu,<br />

astfel încât să facă faţă concurenţei din ce în ce mai acerbă şi să îşi<br />

consoli<strong>de</strong>ze poziţia pe piaţa internă. Trecerea <strong>de</strong> la etapa A la etapa B<br />

mai este <strong>de</strong>numită „strategia <strong>de</strong> obţinere a unui punct <strong>de</strong> sprijin”.<br />

Informaţiile <strong>de</strong>spre pieţele externe sunt obţinute prin efectuarea <strong>de</strong><br />

mici investiţii, precursoare a investiţiilor mai mari din următorii ani 12 .<br />

O parte din bănci prezintă o a treia etapă, C, în care au înregistrat o<br />

creştere masivă a activităţilor <strong>de</strong> internaţionalizare <strong>de</strong>ja existente. În<br />

această etapă, achiziţiile pe pieţele străine cresc, ridicând nivelele<br />

gradului <strong>de</strong> internaţionalizare la 60%–80%. Achiziţiile din această<br />

etapă au fost favorizate <strong>de</strong> <strong>de</strong>zvoltarea pieţelor financiare, care au<br />

permis finanţarea extin<strong>de</strong>rilor prin finanţare pe bursele <strong>de</strong> valori.<br />

Deutsche Bank a fost înfiinţată în 1870, cu scopul <strong>de</strong> a finanţa<br />

în special comerţul exterior german, motiv pentru care şi-a stabilit<br />

birouri în Shanghai, Yokohama şi Londra, până în 1873. Banca a fost<br />

activă pe plan internaţional încă <strong>de</strong> la începuturile sale, confruntânduse<br />

<strong>de</strong> asemenea cu două întreruperi ale activităţilor în timpul Primului<br />

şi celui <strong>de</strong>-Al Doilea Război Mondial. În ultimii ani, Deutsche Bank a<br />

<strong>de</strong>venit în mod esenţial o bancă <strong>de</strong> investiţii, operativă la nivel global,<br />

cu o reţea <strong>de</strong> retail banking relativ redusă, mo<strong>de</strong>lul său <strong>de</strong> afaceri<br />

asemănându-se mai <strong>de</strong>grabă cu cel al lui Goldman Sachs, <strong>de</strong>cât cu cel<br />

al lui Citigroup. Aceasta se datorează strategiei din ultimii ani, în care<br />

Deutsche Bank a realizat o serie <strong>de</strong> achiziţii care au condus la situaţia<br />

12 P. MOLYNEUX, Regulation and Financial Innovation Trends in<br />

European Banking and the Impact on the Supply and Demand for Financial<br />

Services in Europe, EIFC - Technology and Finance Working Papers 16,<br />

United Nations University, Institute for New Technologies, 2003.

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!