Cunoaştere, Interes Responsabilitate ... - Institutul de Istorie

Cunoaştere, Interes Responsabilitate ... - Institutul de Istorie Cunoaştere, Interes Responsabilitate ... - Institutul de Istorie

history.cluj.ro
from history.cluj.ro More from this publisher
12.01.2014 Views

182 Ioan Trenca, Dragoş Păun 4 şi management intern al riscurilor; convergenţa fondurilor proprii, regulamentare către ceea ce se numeşte „capital economic”, adică fondurile proprii pe care banca le calibrează în funcţie de propria sa percepţie a riscului. Este vorba despre creşterea sensibilităţii cerinţelor legate de fondurile proprii faţă de riscurile şi activităţile bancare, înţelegerea mai bună a ansamblului riscurilor la care este expusă banca, dat fiind că norma Cooke se concentrează asupra riscului de credit, întărirea rolului controlului bancar, pentru a identifica din timp dificultăţile şi a adopta măsurile necesare, creşterea rolului disciplinei de piaţă. Pentru atingerea acestor obiective, axele majore ale mecanismului cuprind trei piloni: cerinţe minime de fonduri proprii pentru acoperirea a trei categorii de riscuri (riscul de credit, riscul operaţional şi riscul de piaţă), cu două tipuri de abordări: abordarea standard şi abordarea avansată (modele interne bazate pe rating intern); supravegherea adecvării capitalului – accentuarea rolului autorităţii de supraveghere şi disciplină de piaţă – cerinţe de raportare. Acordul Basel II este, fără îndoială, o reformă de mare amploare, în special prin nivelul de sofisticare la care s-a ajuns cu privire la cerinţele legate de fondurile proprii (pilonul 1). Totuşi, aplicarea lui, date fiind costurile foarte mari, poate aduce distorsiuni în planul concurenţei. Băncile mai mici din ţările dezvoltate, dar şi băncile din ţările în curs de dezvoltare riscă să nu fie capabile să realizeze modele de abordare internă, astfel că vor trebui să se supună abordării standard, mai exigentă cu privire la fondurile proprii. 2. EVOLUŢIA ACTIVITĂŢII BANCARE ÎN CONTEXTUL GLOBALIZĂRII Creşterea nivelului internaţionalizării băncilor începând cu 1970 a fost determinată de un amplu proces ce a presupus eliminarea intermediarilor financiari, securizarea creanţelor şi creşterea rolului pieţelor de capital. Creşterea rolului pieţelor de capital a determinat băncile de a capta o cotă de piaţă permanentă în acea afacere, a dus la modificări ample la nivelul sistemelor bancare, determinate de frica acestora de eliminare a intermediarilor financiari şi de reducere a rolului băncilor. Procesul de dezintermediere a fost influenţat, atât de

5 Coordonate ale globalizării sistemelor bancare 183 modul de organizare a băncilor, cât şi de structura şi nivelul de dezvoltare a sistemului financiar. Băncile operează în diverse structuri financiare, cu diferite consecinţe asupra procesului dezintermedierii. Liberalizarea financiară a însemnat, pentru sfera bancară, două aspecte: decompartimentarea şi dereglementarea. Decompartimentarea înseamnă deschiderea pieţelor internaţionale, atât din punct de vedere extern (înlăturarea controlului schimburilor), cât şi intern (integrarea diferitelor compartimente ale pieţelor financiare). În ce priveşte procesul de dereglementare, el se manifestă în principal prin liberalizarea activităţilor tradiţional-bancare şi prin lărgirea sferei activităţilor bancare. Dereglementarea priveşte volumele, cantităţile, dar şi preţurile. În SUA, o componentă importantă a fenomenului de dereglementare a fost dispariţia frontierelor tradiţionale. În Europa, constituirea pieţei unice europene a reprezentat o măsură importantă de dereglementare, care a stimulat concentrarea bancară. Un rol important l-a avut şi introducerea monedei unice euro, ceea ce a dus la dispariţia riscului valutar şi a riscului de rată a dobânzii, instituţiile de credit putând opera în toată zona euro, atât pentru colectarea de depozite, cât şi pentru acordarea de credite. Dezvoltarea semnificativă a pieţelor de capital şi oferirea unor randamente ridicate pentru perioade lungi de timp a determinat băncile să îşi mărească volumul activităţilor pe aceste pieţe şi să desfăşoare activităţi în marile centre financiare din lume. În anii ’90 ai secolului trecut, pieţele financiare au evoluat spre sisteme de tranzacţionare electronice şi astfel prezenţa fizică în centrele financiare a devenit mai puţin importantă. Dereglementarea şi sistemele electronicele de tranzacţionalizare au determinat reducerea costurilor de tranzacţionare; îmbinate cu o rată ridicată a investiţiilor în tehnologia informaţiilor şi creşterea volumului tranzacţiilor, ele au stimulat concentrarea băncilor în investiţiile bancare globale. Industria bancară s-a consolidat la un nivel fără precedent începând cu anii ’80. Fuziunile din Statele Unite ale Americii din prima jumătate a anilor ’90 au dus la crearea a Chase Manhattan şi a Bank of America, în timp ce un deceniu mai târziu băncile regionale au fost preluate de Bank of America şi JP Morgan Chase. Şi în Europa, fuziunile au fost remarcabile; fuziunile inter-statale au fost relativ mai puţin frecvente în anii 90; cele mai multe fuziuni au implicat unirea dintre băncile regionale

5 Coordonate ale globalizării sistemelor bancare 183<br />

modul <strong>de</strong> organizare a băncilor, cât şi <strong>de</strong> structura şi nivelul <strong>de</strong><br />

<strong>de</strong>zvoltare a sistemului financiar. Băncile operează în diverse structuri<br />

financiare, cu diferite consecinţe asupra procesului <strong>de</strong>zintermedierii.<br />

Liberalizarea financiară a însemnat, pentru sfera bancară, două<br />

aspecte: <strong>de</strong>compartimentarea şi <strong>de</strong>reglementarea. Decompartimentarea<br />

înseamnă <strong>de</strong>schi<strong>de</strong>rea pieţelor internaţionale, atât din punct <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re<br />

extern (înlăturarea controlului schimburilor), cât şi intern (integrarea<br />

diferitelor compartimente ale pieţelor financiare). În ce priveşte<br />

procesul <strong>de</strong> <strong>de</strong>reglementare, el se manifestă în principal prin<br />

liberalizarea activităţilor tradiţional-bancare şi prin lărgirea sferei<br />

activităţilor bancare. Dereglementarea priveşte volumele, cantităţile,<br />

dar şi preţurile. În SUA, o componentă importantă a fenomenului <strong>de</strong><br />

<strong>de</strong>reglementare a fost dispariţia frontierelor tradiţionale. În Europa,<br />

constituirea pieţei unice europene a reprezentat o măsură importantă<br />

<strong>de</strong> <strong>de</strong>reglementare, care a stimulat concentrarea bancară. Un rol<br />

important l-a avut şi introducerea mone<strong>de</strong>i unice euro, ceea ce a dus la<br />

dispariţia riscului valutar şi a riscului <strong>de</strong> rată a dobânzii, instituţiile <strong>de</strong><br />

credit putând opera în toată zona euro, atât pentru colectarea <strong>de</strong><br />

<strong>de</strong>pozite, cât şi pentru acordarea <strong>de</strong> credite.<br />

Dezvoltarea semnificativă a pieţelor <strong>de</strong> capital şi oferirea unor<br />

randamente ridicate pentru perioa<strong>de</strong> lungi <strong>de</strong> timp a <strong>de</strong>terminat băncile<br />

să îşi mărească volumul activităţilor pe aceste pieţe şi să <strong>de</strong>sfăşoare<br />

activităţi în marile centre financiare din lume.<br />

În anii ’90 ai secolului trecut, pieţele financiare au evoluat spre<br />

sisteme <strong>de</strong> tranzacţionare electronice şi astfel prezenţa fizică în centrele<br />

financiare a <strong>de</strong>venit mai puţin importantă. Dereglementarea şi sistemele<br />

electronicele <strong>de</strong> tranzacţionalizare au <strong>de</strong>terminat reducerea costurilor <strong>de</strong><br />

tranzacţionare; îmbinate cu o rată ridicată a investiţiilor în tehnologia<br />

informaţiilor şi creşterea volumului tranzacţiilor, ele au stimulat<br />

concentrarea băncilor în investiţiile bancare globale.<br />

Industria bancară s-a consolidat la un nivel fără prece<strong>de</strong>nt începând<br />

cu anii ’80. Fuziunile din Statele Unite ale Americii din prima jumătate a<br />

anilor ’90 au dus la crearea a Chase Manhattan şi a Bank of America, în<br />

timp ce un <strong>de</strong>ceniu mai târziu băncile regionale au fost preluate <strong>de</strong> Bank<br />

of America şi JP Morgan Chase. Şi în Europa, fuziunile au fost<br />

remarcabile; fuziunile inter-statale au fost relativ mai puţin frecvente în<br />

anii 90; cele mai multe fuziuni au implicat unirea dintre băncile regionale

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!