CunoaÅtere, Interes Responsabilitate ... - Institutul de Istorie
CunoaÅtere, Interes Responsabilitate ... - Institutul de Istorie CunoaÅtere, Interes Responsabilitate ... - Institutul de Istorie
176 Ionuţ Isac 6 simţ: trebuie să fii foarte atent şi parcimonios cu sacrificiile omeneşti, mai ales atunci când pretinzi sacrificiul altora sau dacă îi aduci pe alţii în situaţia de a-şi pune vieţile în joc pentru ceva 6 . În ultimă instanţă, reacţia lui Popper era una absolut firească: niciun om (fie acesta un revoluţionar comunist) nu are dreptul să pretindă că edifică o nouă societate prin sacrificiul (inclusiv al vieţii) altora. Iar dacă o face, el nu trebuie urmat. Ceea ce Popper a observat şi combătut cu claritate în întreaga sa operă de filosofie social-politică sunt şi consecinţele predispoziţiei non-naturale a celor ce aderă la sistemul politic comunist, de a se supune orbeşte şefilor ideologici ai partidului, de a fi gata de orice sacrificii în numele unor idealuri îndepărtate, impuse, chipurile, de „legile inexorabile ale istoriei”. Spunem „non-naturale”, întrucât (paradoxal) acestea sunt dobândite, cultivate (artificial) de indivizi şi mase spre a se plia la cheremul diriguitorilor politici, inventivi în a lansa noi şi noi apeluri „mobilizatoare” şi „revoluţionare”, evident, spre binele întregului popor. Această atitudine generală a personalităţii umane manipulate, cultivată de autorităţile comuniste aflate la putere, e una nespecifică trăsăturilor normale de caracter ale cuiva care trăieşte într-o democraţie consolidată, o viaţă „normală”; altfel spus, se creează o falsă relaţie de dependenţă a individului şi colectivităţilor de directivele formulate „de sus”, o delegare nelegitimă a responsabilităţilor acestora asupra conducerii care, cel puţin teoretic, îi reprezintă. Dacă, din punctul de vedere al ştiinţei psihologiei, „[…] momentul maturizării este marcat de dobândirea responsabilităţii pentru faptele proprii, adică pentru scopurile formulate şi efectele produse de activitatea desfăşurată” 7 , atunci se poate susţine în mod legitim că „[…] un om care are ca preocupare constantă, chiar acerbă, renunţarea la responsabilitatea proprie şi subordonarea acţiunilor proprii scopurilor formulate de o persoană diferită de sine [sau mai multe persoane ori entităţi, structuri şi instituţii – n.ns., I.I.] este un om nefiresc, adică alienat.” 8 Sistemul comunist nu se bazează pe cugetare, 6 Vezi K. R. POPPER, Alle Menschen sind Philosophen, Piper Verlag, München, 2006, p. 13–14. 7 Vezi Rodica-Silvia STÂNEA, op. cit., p. 31. 8 Ibidem.
7 Reflecţii despre formarea „omului nou” – Tema sacrificiului 177 pe reflecţie critică, ci pe ascultare, asemănător unui regim de cazarmă, unde ordinele nu se discută, ci se execută, sau unui ordin monahal, întemeiat pe preceptele biblice infailibile. O discuţie ai cărei termeni merită să fie reiteraţi este aceea dacă „omul nou” a apărut sau nu cu adevărat în realitatea anilor „socialismului real” (de pildă, în România). S-a produs într-adevăr o transformare atât de radicală a personalităţii umane încât să se susţină îndreptăţit că ea era una autentic socialistă, comunistă? În mod cert, autorităţilor acestor regimuri le-a convenit să susţină prin nenumărate şi puternice mijloace propagandistice (presă, radio, televiziune) că „omul nou” a apărut deja, a început să se formeze încă din primii ani ai regimurilor de „democraţie populară”, deceniile care au urmat nefăcând altceva decât să îl „perfecţioneze”, să îi desăvârşească felul comunist de a gândi şi a acţiona. Dar, concret, cu cine se putea identifica acest model-prototip? În primul rând şi prin excelenţă, cu liderul comunist suprem (preşedinte, secretar general), cu membrii activului central al partidului comunist, cu activiştii la niveluri intermediare şi joase (locale) – absolut afirmativ. În al doilea rând, la nivelul maselor, colectivităţilor, membrii de partid erau şi ei, cel puţin pe hârtie, „oameni noi” cu acte în regulă (carnete şi cotizaţii), ceilalţi (sindicalişti, simpatizanţi neafiliaţi politic ş.a.) fiind priviţi cu o anumită simpatie şi îngăduinţă drept comunişti „în devenire” (evident, dacă nu făceau figură de opozanţi). Există şi punctul de vedere – destul de şubred, altminteri – conform căruia „omul nou” nu a existat, de fapt, niciodată; el ar fi rămas o himeră a minţilor înfierbântate ale conducătorilor comunişti 9 . Din punctul nostru de vedere, acest modelprototip a avut, incontestabil, o difuziune largă la nivel de masă, dar 9 „Cine opinează că «omul nou» nu a apărut niciodată cred că se autolinişteşte ca aceia care repetă insistent că nu sunt stafii tocmai pentru că sunt nevoiţi în plină noapte să treacă prin cimitir. Ideea aceasta potrivit căreia comuniştii nu au putut produce omul dezumanizat pe care l-au proiectat am întâlnit-o în diferite forme chiar şi la intelectuali români cu pretenţii […] Omul nou, creat în mod real de comunism, este în primul rând un om colectiv, fanatizat, fără interogaţii şi responsabilităţi individuale, care nu pune la îndoială cuvântul oficialităţii, maximal disponibil să reacţioneze la comenzile manipulatorului său, dispus să vadă în orice poziţie diferită de cea a manipulatorului său pe duşmanul societăţii în care trăieşte.” (Ibidem, p. 30)
- Page 126 and 127: 126 Emil Pop 6 sale culturale 6 ,
- Page 128 and 129: 128 Emil Pop 8 personalităţii, pe
- Page 130 and 131: 130 Emil Pop 10 este cultură care
- Page 132 and 133: 132 Emil Pop 12 premisa instituirii
- Page 134 and 135: 134 Emil Pop 14 Conştientizarea pr
- Page 136 and 137: 136 Anton Drăgoescu 2 În mediul n
- Page 138 and 139: 138 Anton Drăgoescu 4 de forţe
- Page 140 and 141: 140 Anton Drăgoescu 6 date permane
- Page 142 and 143: 142 Anton Drăgoescu 8 majorităţi
- Page 144 and 145: 144 Anton Drăgoescu 10 susţinând
- Page 146 and 147: 146 Călina Jugastru 2 Într-o inte
- Page 148 and 149: 148 Călina Jugastru 4 corporale po
- Page 150 and 151: 150 Călina Jugastru 6 vreunui inte
- Page 152 and 153: 152 Călina Jugastru 8 juvenil (des
- Page 154 and 155: 154 Călina Jugastru 10 Pretium dol
- Page 156 and 157: 156 Corina Rusu 2 contribuie şi î
- Page 158 and 159: 158 Corina Rusu 4 revendicările fi
- Page 160 and 161: 160 Corina Rusu 6 ca element struct
- Page 162 and 163: 162 Corina Rusu 8 învăţământ s
- Page 164 and 165: 164 Silviu G. Totelecan 2 celor car
- Page 166 and 167: 166 Silviu G. Totelecan 4 împletir
- Page 168 and 169: 168 Silviu G. Totelecan 6 confrunt
- Page 170 and 171: 170 Silviu G. Totelecan 8 Deschider
- Page 172 and 173: 172 Ionuţ Isac 2 De pildă, un asp
- Page 174 and 175: 174 Ionuţ Isac 4 afective diferă
- Page 178 and 179: 178 Ionuţ Isac 8 cu grade variabil
- Page 180 and 181: 180 Ioan Trenca, Dragoş Păun 2 La
- Page 182 and 183: 182 Ioan Trenca, Dragoş Păun 4 ş
- Page 184 and 185: 184 Ioan Trenca, Dragoş Păun 6 ma
- Page 186 and 187: 186 Ioan Trenca, Dragoş Păun 8 ma
- Page 188 and 189: 188 Ioan Trenca, Dragoş Păun 10 a
- Page 190 and 191: 190 Ioan Trenca, Dragoş Păun 12 d
- Page 192 and 193: 192 Ioan Trenca, Dragoş Păun 14 c
- Page 194 and 195: 194 Ioan Trenca, Dragoş Păun 16 e
- Page 196 and 197: 196 Ioan Trenca, Dragoş Păun 18 4
- Page 198 and 199: 198 Ioan Trenca, Dragoş Păun 20 B
- Page 200 and 201: 200 Maria Miruna Pochea, Ioan I. Tr
- Page 202 and 203: 202 Maria Miruna Pochea, Ioan I. Tr
- Page 204 and 205: 204 Maria Miruna Pochea, Ioan I. Tr
- Page 206 and 207: 206 Maria Miruna Pochea, Ioan I. Tr
- Page 208 and 209: 208 Maria Miruna Pochea, Ioan I. Tr
- Page 210 and 211: 210 Maria Miruna Pochea, Ioan I. Tr
- Page 212 and 213: 212 Maria Miruna Pochea, Ioan I. Tr
- Page 214 and 215: 214 Cristina Fleşeriu, Adam Fleşe
- Page 216 and 217: 216 Cristina Fleşeriu, Adam Fleşe
- Page 218 and 219: 218 Cristina Fleşeriu, Adam Fleşe
- Page 220 and 221: 220 Cristina Fleşeriu, Adam Fleşe
- Page 222 and 223: 222 Cristina Fleşeriu, Adam Fleşe
- Page 224 and 225: 224 Cristina Fleşeriu, Adam Fleşe
176 Ionuţ Isac 6<br />
simţ: trebuie să fii foarte atent şi parcimonios cu sacrificiile omeneşti,<br />
mai ales atunci când pretinzi sacrificiul altora sau dacă îi aduci pe<br />
alţii în situaţia <strong>de</strong> a-şi pune vieţile în joc pentru ceva 6 . În ultimă<br />
instanţă, reacţia lui Popper era una absolut firească: niciun om (fie<br />
acesta un revoluţionar comunist) nu are dreptul să pretindă că edifică o<br />
nouă societate prin sacrificiul (inclusiv al vieţii) altora. Iar dacă o face,<br />
el nu trebuie urmat.<br />
Ceea ce Popper a observat şi combătut cu claritate în întreaga sa<br />
operă <strong>de</strong> filosofie social-politică sunt şi consecinţele predispoziţiei<br />
non-naturale a celor ce a<strong>de</strong>ră la sistemul politic comunist, <strong>de</strong> a se<br />
supune orbeşte şefilor i<strong>de</strong>ologici ai partidului, <strong>de</strong> a fi gata <strong>de</strong> orice<br />
sacrificii în numele unor i<strong>de</strong>aluri în<strong>de</strong>părtate, impuse, chipurile, <strong>de</strong><br />
„legile inexorabile ale istoriei”. Spunem „non-naturale”, întrucât<br />
(paradoxal) acestea sunt dobândite, cultivate (artificial) <strong>de</strong> indivizi şi<br />
mase spre a se plia la cheremul diriguitorilor politici, inventivi în a<br />
lansa noi şi noi apeluri „mobilizatoare” şi „revoluţionare”, evi<strong>de</strong>nt,<br />
spre binele întregului popor. Această atitudine generală a personalităţii<br />
umane manipulate, cultivată <strong>de</strong> autorităţile comuniste aflate la putere,<br />
e una nespecifică trăsăturilor normale <strong>de</strong> caracter ale cuiva care<br />
trăieşte într-o <strong>de</strong>mocraţie consolidată, o viaţă „normală”; altfel spus,<br />
se creează o falsă relaţie <strong>de</strong> <strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nţă a individului şi colectivităţilor<br />
<strong>de</strong> directivele formulate „<strong>de</strong> sus”, o <strong>de</strong>legare nelegitimă a<br />
responsabilităţilor acestora asupra conducerii care, cel puţin teoretic, îi<br />
reprezintă. Dacă, din punctul <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re al ştiinţei psihologiei, „[…]<br />
momentul maturizării este marcat <strong>de</strong> dobândirea responsabilităţii<br />
pentru faptele proprii, adică pentru scopurile formulate şi efectele<br />
produse <strong>de</strong> activitatea <strong>de</strong>sfăşurată” 7 , atunci se poate susţine în mod<br />
legitim că „[…] un om care are ca preocupare constantă, chiar acerbă,<br />
renunţarea la responsabilitatea proprie şi subordonarea acţiunilor<br />
proprii scopurilor formulate <strong>de</strong> o persoană diferită <strong>de</strong> sine [sau mai<br />
multe persoane ori entităţi, structuri şi instituţii – n.ns., I.I.] este un om<br />
nefiresc, adică alienat.” 8 Sistemul comunist nu se bazează pe cugetare,<br />
6 Vezi K. R. POPPER, Alle Menschen sind Philosophen, Piper Verlag,<br />
München, 2006, p. 13–14.<br />
7 Vezi Rodica-Silvia STÂNEA, op. cit., p. 31.<br />
8 Ibi<strong>de</strong>m.