CunoaÅtere, Interes Responsabilitate ... - Institutul de Istorie
CunoaÅtere, Interes Responsabilitate ... - Institutul de Istorie CunoaÅtere, Interes Responsabilitate ... - Institutul de Istorie
172 Ionuţ Isac 2 De pildă, un aspect neliniştitor putea fi chiar acela că modalitatea marxistă a proiecţiei viitorului într-o paradigmă istoricistă risca să nu poată fi întemeiată pe acţiunea coerentă a unor colectivităţi şi popoare întregi. Această doctrină (în variatele ei „prelucrări” şi „adaptări” la viaţa socială concretă, operate de generaţiile ideologilor marxişti, leninişti, stalinişti, maoişti, ceauşişti, castrişti etc.) a rămas, din multe puncte de vedere, străină şi ostilă, tocmai datorită consecinţelor sale practice alienante (urmăriri, exproprieri abuzive, arestări, deportări, internări în lagăre concentraţionare, execuţii sumare ş.a.). Şi acum stârneşte mirarea optimismul sacrificial al liderilor comunişti (de ieri şi de astăzi), întrucât „[…] covârşitoarea majoritate a celor ce îşi concep viitorul în cadrul unei paradigme istoriciste este alcătuită din subiecţi sociali care nu l-au studiat niciodată pe Marx [decât în mod silit, obligatoriu – n. ns., I.I.] şi care, cel mai adesea, nici nu au conştientizat întemeierea filosofică a stilului personal de gândire şi de proiectare a vieţii proprii sau a viitorului comunităţii din care fac parte.” 1 Desigur, învăţământul politicoideologic destinat „maselor largi de oameni ai muncii” avea rolul de a compensa integral acest deficit, cu o singură rezervă: fondul emoţional-afectiv al indivizilor şi colectivităţilor, care, în pofida unor eforturi deosebite făcute de autorităţile comuniste vreme de zeci de ani, nu a putut fi complet şi iremediabil alterat. Deşi ştiau că oficial şi public ei trebuie să se manifeste drept „oameni noi”, indivizii simţeau că acest lucru nu trebuie să se întâmple, fapt pentru care păstrau în intimitatea fiinţei lor calitatea de „oameni vechi”, pentru care gândirea şi trăirea „normală” – deşi grav afectate de regimul politic în vigoare – îşi păstrează rolul şi valoarea sa. Cu toate acestea, regimurile comuniste au mizat foarte mult tocmai pe psihologia maselor şi a indivizilor, pentru a le înlănţui într-o reţea complicată a manipulării şi a le oferi iluzia libertăţii în însăşi esenţa aservirii totalitare. Cât de durabile sunt rezultatele acestei inoculări afectiv-emoţionale manipulatorii se poate constata şi astăzi în mod izbitor: dacă, din punct de vedere intelectual şi raţional, 1 Vezi Rodica-Silvia STÂNEA, Raţionalitatea ieşirii din utopie. Efectul tehnicilor de manipulare în comunism, Edit. „Aeternitas”, Alba Iulia, 2008, p. 28.
3 Reflecţii despre formarea „omului nou” – Tema sacrificiului 173 totalitarismul este condamnat cu argumente legitime, totuşi, din punct de vedere al trăirilor, amintirilor, nostalgiei etc., mulţi oameni tind să îl situeze valoric deasupra realităţilor democraţiilor în tranziţie. Un analist al mitologiei politice şi manipulării în post-comunism (M. Şleahtiţchi) arată că „Nimerind în situaţii defavorabile, mulţimile – cu siguranţă – au nevoie de o seducţie a nostalgiei, de o energie emotivă invadantă care, axându-se pe întâmplările epatante şi figurile majestuoase ale zilelor ce s-au scurs, ar diminua substanţial puterea forţelor negre sau chiar ar nimici-o cu totul. Seducţia nostalgiei […] poate lesne iniţia un joc de contraste între prezent şi trecut, opunând persoanelor/ realităţilor pe care le avem în faţa ochilor imaginile echivalenţelor lor reconstituite de către spirit. Îndepărtând tot ceea ce este neplăcut, negativ sau insuportabil, această seducţie face ca viaţa să devină mai agreabilă, mai pozitivă şi mai satisfăcătoare.” 2 Vechiul „om nou” coabitează astfel cu noul „om vechi” (ca să formulăm o combinaţie de cuvinte cât mai sugestivă pentru complexitatea derutantă a profilului personalităţii umane post-comuniste), nutrind sentimente şi trăiri care tind să dea dreptate trecutului – perceput a fi fost mai coerent şi mai credibil decât prezentul –, oricât de nedrept s- ar fi manifestat acesta 3 . Este adevărat că intensitatea acestor trăiri 2 Cf. *** Manipularea în posttotalitarism, M. ŞLEAHTIŢCHI (coord.), Edit. „Gunivas”, Chişinău, 2008, p. 327. 3 Un fapt deosebit de semnificativ este relatat şi comentat de M. Şleahtiţchi, adeverindu-se că nici personalităţile culturii nu sunt scutite de capcanele hiatusului dintre raţiune şi simţire. Într-unul din ultimele interviuri acordate de scriitorul şi publicistul rus A. Bitov revistei germane „Die Zeit”, deşi se desolidarizează formal de comunism, el îşi recunoaşte totuşi o legătură strânsă cu trecutul: „Întrebat ce simte astăzi când se gândeşte la Uniunea Sovietică, acesta [Bitov – n.ns., I.I.], mărturisind, pentru început, că nu a fost un «acţionar» al lumii socialiste, se vede nevoit să constate, mai apoi, că întotdeauna şi-a recunoscut o anume legătură cu imperiul bolşevic. Deşi, spune A. Bitov, puterea «comisarilor roşii» a fost pentru el o minciună, deşi mereu a conştientizat că această putere a fost ca un sloi de gheaţă care a permis conservarea unor intenţii cu o vădită orientare antidemocratică, oricum pierderea totalitarismului îi provoacă destulă durere. Motivul? Oamenii din acele timpuri, indiferent de mediul în care au trăit – în tranşee sau în camerele unei închisori – au avut marea capacitate de a însufleţi, de a
- Page 122 and 123: 122 Emil Pop 2 modernă, credem că
- Page 124 and 125: 124 Emil Pop 4 funcţii, cultura co
- Page 126 and 127: 126 Emil Pop 6 sale culturale 6 ,
- Page 128 and 129: 128 Emil Pop 8 personalităţii, pe
- Page 130 and 131: 130 Emil Pop 10 este cultură care
- Page 132 and 133: 132 Emil Pop 12 premisa instituirii
- Page 134 and 135: 134 Emil Pop 14 Conştientizarea pr
- Page 136 and 137: 136 Anton Drăgoescu 2 În mediul n
- Page 138 and 139: 138 Anton Drăgoescu 4 de forţe
- Page 140 and 141: 140 Anton Drăgoescu 6 date permane
- Page 142 and 143: 142 Anton Drăgoescu 8 majorităţi
- Page 144 and 145: 144 Anton Drăgoescu 10 susţinând
- Page 146 and 147: 146 Călina Jugastru 2 Într-o inte
- Page 148 and 149: 148 Călina Jugastru 4 corporale po
- Page 150 and 151: 150 Călina Jugastru 6 vreunui inte
- Page 152 and 153: 152 Călina Jugastru 8 juvenil (des
- Page 154 and 155: 154 Călina Jugastru 10 Pretium dol
- Page 156 and 157: 156 Corina Rusu 2 contribuie şi î
- Page 158 and 159: 158 Corina Rusu 4 revendicările fi
- Page 160 and 161: 160 Corina Rusu 6 ca element struct
- Page 162 and 163: 162 Corina Rusu 8 învăţământ s
- Page 164 and 165: 164 Silviu G. Totelecan 2 celor car
- Page 166 and 167: 166 Silviu G. Totelecan 4 împletir
- Page 168 and 169: 168 Silviu G. Totelecan 6 confrunt
- Page 170 and 171: 170 Silviu G. Totelecan 8 Deschider
- Page 174 and 175: 174 Ionuţ Isac 4 afective diferă
- Page 176 and 177: 176 Ionuţ Isac 6 simţ: trebuie s
- Page 178 and 179: 178 Ionuţ Isac 8 cu grade variabil
- Page 180 and 181: 180 Ioan Trenca, Dragoş Păun 2 La
- Page 182 and 183: 182 Ioan Trenca, Dragoş Păun 4 ş
- Page 184 and 185: 184 Ioan Trenca, Dragoş Păun 6 ma
- Page 186 and 187: 186 Ioan Trenca, Dragoş Păun 8 ma
- Page 188 and 189: 188 Ioan Trenca, Dragoş Păun 10 a
- Page 190 and 191: 190 Ioan Trenca, Dragoş Păun 12 d
- Page 192 and 193: 192 Ioan Trenca, Dragoş Păun 14 c
- Page 194 and 195: 194 Ioan Trenca, Dragoş Păun 16 e
- Page 196 and 197: 196 Ioan Trenca, Dragoş Păun 18 4
- Page 198 and 199: 198 Ioan Trenca, Dragoş Păun 20 B
- Page 200 and 201: 200 Maria Miruna Pochea, Ioan I. Tr
- Page 202 and 203: 202 Maria Miruna Pochea, Ioan I. Tr
- Page 204 and 205: 204 Maria Miruna Pochea, Ioan I. Tr
- Page 206 and 207: 206 Maria Miruna Pochea, Ioan I. Tr
- Page 208 and 209: 208 Maria Miruna Pochea, Ioan I. Tr
- Page 210 and 211: 210 Maria Miruna Pochea, Ioan I. Tr
- Page 212 and 213: 212 Maria Miruna Pochea, Ioan I. Tr
- Page 214 and 215: 214 Cristina Fleşeriu, Adam Fleşe
- Page 216 and 217: 216 Cristina Fleşeriu, Adam Fleşe
- Page 218 and 219: 218 Cristina Fleşeriu, Adam Fleşe
- Page 220 and 221: 220 Cristina Fleşeriu, Adam Fleşe
3 Reflecţii <strong>de</strong>spre formarea „omului nou” – Tema sacrificiului 173<br />
totalitarismul este condamnat cu argumente legitime, totuşi, din punct<br />
<strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re al trăirilor, amintirilor, nostalgiei etc., mulţi oameni tind să<br />
îl situeze valoric <strong>de</strong>asupra realităţilor <strong>de</strong>mocraţiilor în tranziţie. Un<br />
analist al mitologiei politice şi manipulării în post-comunism (M.<br />
Şleahtiţchi) arată că „Nimerind în situaţii <strong>de</strong>favorabile, mulţimile – cu<br />
siguranţă – au nevoie <strong>de</strong> o seducţie a nostalgiei, <strong>de</strong> o energie emotivă<br />
invadantă care, axându-se pe întâmplările epatante şi figurile<br />
majestuoase ale zilelor ce s-au scurs, ar diminua substanţial puterea<br />
forţelor negre sau chiar ar nimici-o cu totul. Seducţia nostalgiei […]<br />
poate lesne iniţia un joc <strong>de</strong> contraste între prezent şi trecut, opunând<br />
persoanelor/ realităţilor pe care le avem în faţa ochilor imaginile<br />
echivalenţelor lor reconstituite <strong>de</strong> către spirit. În<strong>de</strong>părtând tot ceea ce<br />
este neplăcut, negativ sau insuportabil, această seducţie face ca viaţa<br />
să <strong>de</strong>vină mai agreabilă, mai pozitivă şi mai satisfăcătoare.” 2 Vechiul<br />
„om nou” coabitează astfel cu noul „om vechi” (ca să formulăm o<br />
combinaţie <strong>de</strong> cuvinte cât mai sugestivă pentru complexitatea<br />
<strong>de</strong>rutantă a profilului personalităţii umane post-comuniste), nutrind<br />
sentimente şi trăiri care tind să <strong>de</strong>a dreptate trecutului – perceput a fi<br />
fost mai coerent şi mai credibil <strong>de</strong>cât prezentul –, oricât <strong>de</strong> nedrept s-<br />
ar fi manifestat acesta 3 . Este a<strong>de</strong>vărat că intensitatea acestor trăiri<br />
2<br />
Cf. *** Manipularea în posttotalitarism, M. ŞLEAHTIŢCHI<br />
(coord.), Edit. „Gunivas”, Chişinău, 2008, p. 327.<br />
3 Un fapt <strong>de</strong>osebit <strong>de</strong> semnificativ este relatat şi comentat <strong>de</strong> M.<br />
Şleahtiţchi, a<strong>de</strong>verindu-se că nici personalităţile culturii nu sunt scutite <strong>de</strong><br />
capcanele hiatusului dintre raţiune şi simţire. Într-unul din ultimele interviuri<br />
acordate <strong>de</strong> scriitorul şi publicistul rus A. Bitov revistei germane „Die Zeit”,<br />
<strong>de</strong>şi se <strong>de</strong>solidarizează formal <strong>de</strong> comunism, el îşi recunoaşte totuşi o<br />
legătură strânsă cu trecutul: „Întrebat ce simte astăzi când se gân<strong>de</strong>şte la<br />
Uniunea Sovietică, acesta [Bitov – n.ns., I.I.], mărturisind, pentru început, că<br />
nu a fost un «acţionar» al lumii socialiste, se ve<strong>de</strong> nevoit să constate, mai<br />
apoi, că întot<strong>de</strong>auna şi-a recunoscut o anume legătură cu imperiul bolşevic.<br />
Deşi, spune A. Bitov, puterea «comisarilor roşii» a fost pentru el o minciună,<br />
<strong>de</strong>şi mereu a conştientizat că această putere a fost ca un sloi <strong>de</strong> gheaţă care a<br />
permis conservarea unor intenţii cu o vădită orientare anti<strong>de</strong>mocratică,<br />
oricum pier<strong>de</strong>rea totalitarismului îi provoacă <strong>de</strong>stulă durere. Motivul?<br />
Oamenii din acele timpuri, indiferent <strong>de</strong> mediul în care au trăit – în tranşee<br />
sau în camerele unei închisori – au avut marea capacitate <strong>de</strong> a însufleţi, <strong>de</strong> a