Cunoaştere, Interes Responsabilitate ... - Institutul de Istorie

Cunoaştere, Interes Responsabilitate ... - Institutul de Istorie Cunoaştere, Interes Responsabilitate ... - Institutul de Istorie

history.cluj.ro
from history.cluj.ro More from this publisher
12.01.2014 Views

166 Silviu G. Totelecan 4 împletirea localului cu globalul face din noi nişte spectatori pasivi, cu apetit tot mai scăzut pentru acţiune socială şi implicare în cotidian. La început de nou mileniu, România, ca de altfel şi majoritatea celorlalte ţări candidate (CC13), vedea aderarea la UE ca soluţie salvatoare pentru îmbunătăţirea nivelului de trai al propriilor cetăţeni 2 . Un procent de 70% dintre românii intervievaţi în 2001 aveau o imagine pozitivă faţă de UE (media în CC13 era de 52%, iar în EU15 de 42%), percepând aderarea ca: modalitate de constituire a unui viitor mai bun pentru tineri, posibilitate de a călători liber oriunde în Uniune, garant al păcii durabile etc. Se credea că, odată cu dobândirea statutului de membru UE, vine de la sine dreptul de a munci/studia în orice ţară, de a te muta oriunde şi oricând, de a avea acces la sistemele sociale şi de sănătate de pe întreg cuprinsul UE. Uniunea era văzută ca sursă a prosperităţii şi garant al bogăţiei. În proporţie covârşitoare opţiunea românilor era aceea de a deveni membri UE, situându-ne pe prima poziţie între cele 13 ţări candidate, cu 85% (media în CC13 fiind de 65% în anul 2001); 50% dintre cei intervievaţi considerau că vor beneficia de avantaje personale de pe urma aderării (în speţă cei care vorbesc limbi străine şi tinerii 3 ), dezavantajaţi fiind vârstnicii şi cei care nu cunosc o limbă 2 Dintr-o listă cu 14 categorii de bunuri ce ar putea fi deţinute de membri unei gospodării (i.e. TV color, maşină de spălat haine, casă/ apartament, aparat foto, telefon mobil, echipament HI-FI, „video recorder”, cuptor cu microunde, PC, acces la internet, maşină de spălat vase, cameră video, autoturism, a doua casă sau casă/apartament de vacanţă) pe eşantionul respondenţilor din România a rezultat o medie de 3,6 bunuri. Această valoare ne plasa pe ultimul loc în cadrul celor 13 ţări candidate, sub Turcia cu 5,1 bunuri deţinute într-o gospodărie de membrii săi sau Bulgaria cu 4,1; media pe CC13 a fost de 5,3, la extrema superioară situându-se Cipru cu 8,1 urmată de Slovenia cu 8,0 (COMISIA EUROPEANĂ – SECTORUL DE ANALIZĂ A OPINIEI PUBLICE, Eurobarometrul ţărilor candidate la Uniunea Europeană – CCEB, 2001, vol. 1, p. 10–11). 3 De remarcat faptul că doar în eşantionul respondenţilor din România şi Bulgaria au fost identificate aceste grupuri sociale ca fiind cele mai avantajate/ dezavantajate. În celelalte 11 ţări, respondenţii au menţionat categorii mai puţin „vagi” de beneficiari (e.g. „Large businesses” – Cipru, Letonia, Polonia, Turcia; „Professionals” – Republica Cehă, Ungaria, Malta, Slovacia, Slovenia;

5 Cetăţenii (naţionalii) spaţiului post-naţional (UE) 167 străină, iar 80% credeau că România în ansamblu va avea numeroase avantaje de pe urma aderării. Aveam o încrederea în UE mult peste media celor treisprezece ţări candidate, 75% în 2002 (Estonia 43%, CC13 59%, Ungaria 76%), o încredere însă care nu se baza pe o cunoaştere profundă a Uniunii, ci, dimpotrivă, pe o acută necunoaştere a sa: doar Turcia, cu 49%, era mai jos poziţionată decât noi, 47% din subiecţii eşantionului din România declarând că deţin puţine cunoştinţe despre Uniune (sursă: CCEB2002.2). În timp ce în viitorul nou spaţiu al UE domnea optimismul, cetăţenii celor 15 state membre ale Uniunii (nucleul său „dur”) erau din ce în ce mai preocupaţi dacă UE este (sau nu) pregătită să răspundă la afluxul de probleme cu care se confrunta, la care, odată cu extinderea din 2004, urmau să se adauge cele ale noilor state membre (NMS10). Bruxelles-ul a optat pentru amânarea unui răspuns coerent la această provocare, preferând extinderea Uniunii, tocmai pentru a dovedi vechilor săi resortisanţi că UE este o structură viabilă, capabilă să armonizeze potenţialele discrepanţe între cetăţenii săi, să le respecte şi protejeze valorile 4 de eventualele ingerinţe ale statelor naţionale, să intervină în problemele cu care se „Politicians” – Estonia, Lituania) sau dezavantajaţi ai aderării (e.g. „SMEs” – Cipru, Malta; „Farmers” – Republica Cehă, Lituania, Polonia, Slovenia; „Rural population” – Estonia, Ungaria, Letonia, Slovacia, Turcia). 4 Cele mai importante valori fundamentale menţionate de subiecţii investigaţi în Identities and values in the acceding and candidate countries (CCEB2003.5) au fost: familia (82%, atât în NMS10, cât şi în EU15), sănătatea (63% în NMS10 şi 54% în EU15), munca (35% vs. 39%), prietenia (25% vs. 29%), banii (25% vs. 16%). Din cele socio-politice, aceştia au menţionat: pacea (56% în NMS şi 60% în EU15), respectul pentru viaţa umană (48% vs. 46%), drepturile omului (42% vs. 37%), toleranţa (23% vs. 19%), dominaţia legii (21% vs. 15%), libertatea individuală (18% vs. 30%), democraţia (17% vs. 25%), religia (14% vs. 7%). În cazul României, principalele valori fundamentale evidenţiate au fost: familia 82%, sănătatea 61%, munca 36%, banii 27%; iar din cele socio-politice: pacea 58%, drepturile omului 48%, respectul pentru viaţa umană 37%, religia 31%, libertatea individuală 22%, împlinirea de sine 20%, dominaţia legii şi democraţia cu 16%.

5 Cetăţenii (naţionalii) spaţiului post-naţional (UE) 167<br />

străină, iar 80% cre<strong>de</strong>au că România în ansamblu va avea numeroase<br />

avantaje <strong>de</strong> pe urma a<strong>de</strong>rării. Aveam o încre<strong>de</strong>rea în UE mult peste<br />

media celor treisprezece ţări candidate, 75% în 2002 (Estonia 43%,<br />

CC13 59%, Ungaria 76%), o încre<strong>de</strong>re însă care nu se baza pe o<br />

cunoaştere profundă a Uniunii, ci, dimpotrivă, pe o acută necunoaştere<br />

a sa: doar Turcia, cu 49%, era mai jos poziţionată <strong>de</strong>cât noi, 47% din<br />

subiecţii eşantionului din România <strong>de</strong>clarând că <strong>de</strong>ţin puţine<br />

cunoştinţe <strong>de</strong>spre Uniune (sursă: CCEB2002.2).<br />

În timp ce în viitorul nou spaţiu al UE domnea optimismul,<br />

cetăţenii celor 15 state membre ale Uniunii (nucleul său „dur”) erau<br />

din ce în ce mai preocupaţi dacă UE este (sau nu) pregătită să<br />

răspundă la afluxul <strong>de</strong> probleme cu care se confrunta, la care, odată<br />

cu extin<strong>de</strong>rea din 2004, urmau să se adauge cele ale noilor state<br />

membre (NMS10). Bruxelles-ul a optat pentru amânarea unui<br />

răspuns coerent la această provocare, preferând extin<strong>de</strong>rea Uniunii,<br />

tocmai pentru a dovedi vechilor săi resortisanţi că UE este o<br />

structură viabilă, capabilă să armonizeze potenţialele discrepanţe<br />

între cetăţenii săi, să le respecte şi protejeze valorile 4 <strong>de</strong> eventualele<br />

ingerinţe ale statelor naţionale, să intervină în problemele cu care se<br />

„Politicians” – Estonia, Lituania) sau <strong>de</strong>zavantajaţi ai a<strong>de</strong>rării (e.g. „SMEs” –<br />

Cipru, Malta; „Farmers” – Republica Cehă, Lituania, Polonia, Slovenia; „Rural<br />

population” – Estonia, Ungaria, Letonia, Slovacia, Turcia).<br />

4 Cele mai importante valori fundamentale menţionate <strong>de</strong> subiecţii<br />

investigaţi în I<strong>de</strong>ntities and values in the acceding and candidate countries<br />

(CCEB2003.5) au fost: familia (82%, atât în NMS10, cât şi în EU15),<br />

sănătatea (63% în NMS10 şi 54% în EU15), munca (35% vs. 39%),<br />

prietenia (25% vs. 29%), banii (25% vs. 16%). Din cele socio-politice,<br />

aceştia au menţionat: pacea (56% în NMS şi 60% în EU15), respectul<br />

pentru viaţa umană (48% vs. 46%), drepturile omului (42% vs. 37%),<br />

toleranţa (23% vs. 19%), dominaţia legii (21% vs. 15%), libertatea<br />

individuală (18% vs. 30%), <strong>de</strong>mocraţia (17% vs. 25%), religia (14% vs.<br />

7%). În cazul României, principalele valori fundamentale evi<strong>de</strong>nţiate au<br />

fost: familia 82%, sănătatea 61%, munca 36%, banii 27%; iar din cele<br />

socio-politice: pacea 58%, drepturile omului 48%, respectul pentru viaţa<br />

umană 37%, religia 31%, libertatea individuală 22%, împlinirea <strong>de</strong> sine<br />

20%, dominaţia legii şi <strong>de</strong>mocraţia cu 16%.

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!