Cunoaştere, Interes Responsabilitate ... - Institutul de Istorie

Cunoaştere, Interes Responsabilitate ... - Institutul de Istorie Cunoaştere, Interes Responsabilitate ... - Institutul de Istorie

history.cluj.ro
from history.cluj.ro More from this publisher
12.01.2014 Views

156 Corina Rusu 2 contribuie şi în viitor la formarea naţiunii, la dezvoltarea capitalului intelectual al societăţii româneşti, la pregătirea elitelor din diferite ramuri de activitate şi consacrarea celor mai importante valori româneşti. În ultimul deceniu, universităţile româneşti au trecut printr-un proces amplu de transformare, care nu s-a încheiat. Schimbările impuse de Procesul Bologna, trecerea la economia cunoaşterii, multiculturalitatea, societatea informaţională, presiunea tot mai multor persoane de a accede în învăţământul superior confruntă universităţile cu noi cerinţe. Totodată, în interiorul spaţiului academic european şi global se dezvoltă noi universităţi – cum ar fi cele virtuale sau transnaţionale –, care intră în competiţie cu cele tradiţionale, competiţie care nu se identifică cu nimic din ceea ce exista în spaţiul universitar în urmă cu zece ani. Efectele acestei competiţii sunt resimţite în spaţiul nostru universitar, determinând schimbări profunde la nivelul normelor şi procedurilor specifice învăţământului universitar, la nivelul valorilor specifice uneia sau alteia din universităţile româneşti, la nivelul comportamentelor celor două categori de „actori” implicaţi în actul educaţiei: cadrele didactice şi studenţii. Într-un astfel de context, şi mediul academic, ca dealtfel orice mediu organizaţional, are o cultură specifică, care influenţează comportamentul persoanelor ce îşi desfăşoară activitatea în cadrul său. Conceptul de cultură a organizaţiei educaţionale universitare poate fi definit ca „ansamblul presupoziţiilor de bază, valorilor, normelor, procedurilor, obişnuinţelor şi simbolurilor de tot felul, considerate corecte şi transmise noilor veniţi şi vizitatorilor de ocazie ca valide, ansamblu ce conferă o identitate anume unei universităţi, dând posibilitate identificării ei în raport cu alte organizaţii universitare similare.” 2 2 http://cosur.rcsedu.info/index.php?option=com_content&task=view &id=5&Itemid=7

3 Cultura organizaţională în universitatea contemporană... 157 Nu o să prezentăm aici rezultatele unui studiu ştiinţific şi nici măcar al unuia empiric, ci o să aducem sub semnul întrebării câteva din problemele care ne-au preocupat şi ne preocupă, câteva dintre întrebările cărora încă le mai căutăm răspuns, chiar şi acum, după 14 ani de activitate didactică. Unii cititori vor considera probabil că este prea puţin – prea puţin pentru o carieră, prea puţin pentru a putea concluziona, prea puţin ca orizont de timp pentru a ajunge la răspunsuri pentru astfel de întrebări. Mediul universitar, mediul academic înseamnă un mediu de elită, un mediu de înaltă ţinută; înseamnă un statut social demn de invidiat; înseamnă o carieră pe care nu o poate gestiona oricine; înseamnă un drum deschis în viaţă luminos, în care viitorul îţi aparţine. Acestea erau până nu demult, aprecierile făcute de către foarte multe persoane, indiferent de domeniul de activitate, statut social sau mediul de provenienţă. Trecerea din bancă la catedră aduce cu sine o schimbare în modul de percepţie a mediului universitar, începând cu locul de muncă şi continuând cu alte instituţii cu care se intră în contact, fie raportând ceea ce se petrece în jur la propria noastră persoană, fie raportându-ne pe noi – în calitate de dascăli, la microclimatul socio-profesional. Şi, încet-încet ajungem în anul „de graţie” 2010, când frământările care au loc pe plan economic şi social ne determină, mai mult decât oricând, să cătăm răspunsul la întrebarea: „Care sunt caracteristicile culturii organizaţionale în mediul universitar românesc? Au universităţile din România o cultură organizaţională specifică? Şi dacă da, prin ce se caracterizează aceasta?” Spunem asta deoarece transformările care au avut loc au adus cu sine şi „coborârea” cadrului didactic din mediul universitar – şi nu numai – de pe acel „înalt statut social” la ipostaza de categorie socială defavorizată. Astăzi, profesorii sunt priviţi cu indulgenţă, ca fiind cei care câştigă prea puţin pentru ceea ce fac, cei care deschid anul cu o grevă şi îl încheie cu alta,

3 Cultura organizaţională în universitatea contemporană... 157<br />

Nu o să prezentăm aici rezultatele unui studiu ştiinţific şi<br />

nici măcar al unuia empiric, ci o să aducem sub semnul<br />

întrebării câteva din problemele care ne-au preocupat şi ne<br />

preocupă, câteva dintre întrebările cărora încă le mai căutăm<br />

răspuns, chiar şi acum, după 14 ani <strong>de</strong> activitate didactică. Unii<br />

cititori vor consi<strong>de</strong>ra probabil că este prea puţin – prea puţin<br />

pentru o carieră, prea puţin pentru a putea concluziona, prea<br />

puţin ca orizont <strong>de</strong> timp pentru a ajunge la răspunsuri pentru<br />

astfel <strong>de</strong> întrebări.<br />

Mediul universitar, mediul aca<strong>de</strong>mic înseamnă un mediu<br />

<strong>de</strong> elită, un mediu <strong>de</strong> înaltă ţinută; înseamnă un statut social<br />

<strong>de</strong>mn <strong>de</strong> invidiat; înseamnă o carieră pe care nu o poate gestiona<br />

oricine; înseamnă un drum <strong>de</strong>schis în viaţă luminos, în care<br />

viitorul îţi aparţine. Acestea erau până nu <strong>de</strong>mult, aprecierile<br />

făcute <strong>de</strong> către foarte multe persoane, indiferent <strong>de</strong> domeniul <strong>de</strong><br />

activitate, statut social sau mediul <strong>de</strong> provenienţă. Trecerea din<br />

bancă la catedră aduce cu sine o schimbare în modul <strong>de</strong><br />

percepţie a mediului universitar, începând cu locul <strong>de</strong> muncă şi<br />

continuând cu alte instituţii cu care se intră în contact, fie<br />

raportând ceea ce se petrece în jur la propria noastră persoană,<br />

fie raportându-ne pe noi – în calitate <strong>de</strong> dascăli, la microclimatul<br />

socio-profesional.<br />

Şi, încet-încet ajungem în anul „<strong>de</strong> graţie” 2010, când<br />

frământările care au loc pe plan economic şi social ne <strong>de</strong>termină,<br />

mai mult <strong>de</strong>cât oricând, să cătăm răspunsul la întrebarea: „Care<br />

sunt caracteristicile culturii organizaţionale în mediul universitar<br />

românesc? Au universităţile din România o cultură<br />

organizaţională specifică? Şi dacă da, prin ce se caracterizează<br />

aceasta?” Spunem asta <strong>de</strong>oarece transformările care au avut loc<br />

au adus cu sine şi „coborârea” cadrului didactic din mediul<br />

universitar – şi nu numai – <strong>de</strong> pe acel „înalt statut social” la<br />

ipostaza <strong>de</strong> categorie socială <strong>de</strong>favorizată. Astăzi, profesorii sunt<br />

priviţi cu indulgenţă, ca fiind cei care câştigă prea puţin pentru<br />

ceea ce fac, cei care <strong>de</strong>schid anul cu o grevă şi îl încheie cu alta,

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!