Cunoaştere, Interes Responsabilitate ... - Institutul de Istorie

146 Călina Jugastru 2
Într-o interpretare strictă, prima categorie este reprezentată de prejudiciile
nepatrimoniale rezultate din cauzarea unor leziuni fizice, a unor infirmităţi
ori a unor boli, adică de prejudiciile corporale. Este, de fapt, o sumă de
prejudicii, constând în dureri fizice sau psihice, atingeri aduse înfăţişării
persoanei, posibilităţi ale acesteia de a se bucura de viaţă, inclusiv
pierderea anumitor agremente ale existenţei încă de la o vârstă tânără. Deja
această enumerare evocă principalele forme ale prejudiciilor corporale.
Nici o clasificare a prejudiciilor nu poate face abstracţie de
prejudiciul corporal 2 . Viziunea asupra acestuia nu este însă unitară în
doctrina şi jurisprudenţa română, iar discuţiile cu privire la înţelesul,
formele şi evaluarea acestui tip de prejudiciu sunt departe de a se fi
încheiat şi în literatura străină.
La nivel de reglementare, actualul Cod civil român (din
26.07.1993) nu conţine dispoziţii cu privire la prejudiciul cauzat prin
vătămări corporale. Art. 998–999 enunţă, simplu: „Orice faptă a
omului, care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui
greşeală s-a ocazionat, a-l repara”, respectiv „Omul este responsabil
nu numai de prejudiciul cauzat prin fapta sa, dar şi de acela cauzat
prin neglijenţa sau imprudenţa sa.”
Într-un scurt traseu istoric legislativ, menţionăm dispoziţiile
normative relevante în materie. Dreptul feudal cunoştea posibilitatea
răscumpărării, în bani ori în natură, pentru daune corporale; omorul sau
rănirea prin imprudenţă ocazionau vinovaţilor plata unor sume de bani
sau oferirea unei moşii 3 în favoarea victimei. Codul Calimach
cuprindea dispoziţii mai cuprinzătoare, care permiteau repararea
pagubei efective şi „ştergerea pricinuitei necinste” sau „plata lipsitului
câştig”, dacă cel rănit a rămas „neputincios de a câştiga” 4 . Formularea
2 Pentru o privire istorică asupra reparării daunelor corporale în dreptul
francez, a se vedea, de pildă J.-G. MOORE, Évolution du droit de la reparation
du dommage corporel, în: *** Indemnisation du dommage corporel, J.-G.
MOORE (coord.),Gazette du Palais, 3 ème ed., Paris, 2005, p. XI–XII.
3 *** Istoria dreptului românesc în trei volume, I. Ceterchi (coord.),
Edit. Academiei, Bucureşti, 1980, vol. I, p. 572.
4 A se vedea M. BOAR, Răspunderea civilă petru prejudiciile
extrapatrimoniale (problema reparării daunelor morale), Teză de doctorat,
Universitatea „Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca, 1998, p. 9.