CunoaÅtere, Interes Responsabilitate ... - Institutul de Istorie
CunoaÅtere, Interes Responsabilitate ... - Institutul de Istorie CunoaÅtere, Interes Responsabilitate ... - Institutul de Istorie
132 Emil Pop 12 premisa instituirii şi garantării proprietăţii. Dimensiunea economică a personalităţii nu se diminuează în perioada ulterioară. Societatea noastră va rămâne una în care independenţa economică este o condiţie fundamentală a afirmării personalităţii. Funcţia economică a societăţii şi culturii dimensionează şi orientează, astfel, trăsăturile personalităţilor sale în toate perioadele ei de dezvoltare, fiind o condiţie a acţiunii în toate celelalte domenii. Ea poate constitui premisa realizării unor ample mutaţii calitative în toate domeniile, a unor modificări în structura vieţii sociale. În acest sens, literatura de specialitate (în special Şcoala de la Frankfurt) manifestă o nelinişte în ceea ce priveşte capacitatea de adaptare din mers la condiţiile mereu schimbate, observând că societatea contemporană nu ar fi capabilă să asigure individului o adecvare corespunzătoare la această dinamică. Una din atribuţiile esenţiale ale noilor societăţii este tocmai corectarea acestei tendinţe, acestui „şoc al viitorului”, după expresia lui A. Toffler, în scopul optimizării unor astfel de tendinţe. Omul, „subiect cognitiv şi agent transformator este şi subiect valorizator, condiţia existenţială a omului ca relaţie acţională neputând fi explicată în afara dialecticii raportului cunoaştere-acţiune-valorizare.” 9 Manifestarea creativităţii ca esenţă a naturi umane se regăseşte în acţiunea socială, devenită sistem dinamic, deschis, autoorganizator şi autoreglator. Prin urmare, raportul economic cu realitatea naturală şi socială poate avea o finalitate civilizatoare, constituind dimensiunea „civilizatoare” a personalităţii. Ea se constituie în procesul de umanizare a muncii, conceptul de „muncă” devenind un concept de bază în înţelegerea structurii personalităţii. Aceasta nu numai datorită faptului că munca se află în centrul procesului de antropogeneză, ci şi pentru că munca a constituit şi constituie o dominantă a vieţii oamenilor. Munca este factorul civilizator esenţial, deoarece ea reprezintă matricea creaţiei, manifestându-se sub toate laturile ei: fizică, cognitivă, socială, axiologică, instructiv-educativă. Dezvăluind caracteristicile generale ale societăţii contemporane, observăm că 9 Georgeta HĂLĂŞAN, Personalitatea umană, Edit. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1976, p. 60.
13 Cultură şi personalitate. Dimensiuni economice şi civilizatoare 133 emanciparea acesteia este în strânsă dependenţă cu emanciparea muncii şi, în consecinţă, cu realizarea plenară a personalităţii. Prin muncă, aceasta din urmă se autodefineşte. Produsele muncii, ca şi activitatea propriu-zisă de muncă, – indiferent de domenii – sunt împliniri ale naturii umane. Alienarea, proces disfuncţional ce apare, nu de puţine ori în contextul social al muncii, declanşează contradicţia între om, activităţile sale şi rezultatele acestora, fiind anticivilizatoare, uneori chiar dezumanizantă. În acest sens, putem afirma că „civilizarea” prin muncă este sinonimă cu „umanizarea”. Funcţia civilizatoare a culturii constă tocmai în această premisă obiectivă produsă de transformarea relaţiilor de muncă şi a calităţii muncii – premisa înlăturării progresive, nu numai a alienării, ci şi a creşterii calităţii şi a ameliorării condiţiilor ei, a realizării progresive a unei civilizaţii pozitive, umanizate şi umanizatoare. În condiţiile extinderii muncii sociale, soluţia umanizării constă, desigur, în extinderea sistemului democratic de participare la muncă şi creaţie, de însuşire a produselor acestora. Se poate afirma că transmiterea tradiţiilor, a valorilor culturale, asigurarea continuităţii istorice este opera simultan conştientă şi neconştientă a unor generaţii succesive. Chiar dacă istoria nu poate fi redusă la succesiunea generaţiilor, acestea fiind mai mult suportul biopsihologic al acestora, nu trebuie pierdut din vedere că generaţia reprezintă factorul omogen şi diferenţiat în acelaşi timp, cu valabilitate la scară socială, în care acţionează tendinţele contradictorii, de origine socială, factor matriceal în care se formează şi se cristalizează personalitatea. În fiecare personalitate există o cristalizare a valorilor şi aspiraţiilor fundamentale progresiste ale generaţiei căreia îi aparţine. O personalitate participă la istorie necondiţionat, prin însăşi faptul că generaţia care îi aparţine se înscrie în ritmurile istorice, determină acumulările istorice cristalizate. Chiar dacă indivizi izolaţi nu conştientizează acest fapt, nu înseamnă că lucrurile nu se petrec astfel; întreaga structură şi suprastructură este generată de activitatea indivizilor concreţi care îşi formează şi îşi manifestă în această activitate personalităţile lor, adică individualitatea valorică. Aceste personalităţi declanşează şi întreţin, în confruntare cu ele însele şi cu lumea, dinamica sistemului social.
- Page 82 and 83: 82 Aurel Teodor Codoban 2 senzorial
- Page 84 and 85: 84 Aurel Teodor Codoban 4 odată cu
- Page 86 and 87: 86 Aurel Teodor Codoban 6 gustul, n
- Page 88 and 89: 88 Aurel Teodor Codoban 8 nevoie de
- Page 90 and 91: 90 Aurel Teodor Codoban 10 comunic
- Page 92 and 93: 92 Ioan Mihuţ 2 2. PERCEPŢIA MANA
- Page 94 and 95: 94 Ioan Mihuţ 4 3. SURSELE CONFLIC
- Page 96 and 97: 96 Ioan Mihuţ 6 primeşte un salar
- Page 98 and 99: 98 Ioan Mihuţ 8 conflictului evide
- Page 100 and 101: 100 Ioan Mihuţ 10 Fig. 5. Stadiile
- Page 102 and 103: 102 Ioan Mihuţ 12 BIBLIOGRAFIE COD
- Page 104 and 105: 104 Vasile Zaharia 2 pay more atten
- Page 106 and 107: 106 Vasile Zaharia 4 A ajunge îns
- Page 108 and 109: 108 Vasile Zaharia 6 analiza concep
- Page 110 and 111: 110 Vasile Zaharia 8 Demersul metod
- Page 112 and 113: 112 Vasile Zaharia 10 culturale, sa
- Page 114 and 115: 114 Vasile Zaharia 12 - „fonduri
- Page 116 and 117: 116 Vasile Zaharia 14 avea parte fi
- Page 118 and 119: 118 Vasile Zaharia 16 repartizarea
- Page 120 and 121: 120 Vasile Zaharia 18 resurse devin
- Page 122 and 123: 122 Emil Pop 2 modernă, credem că
- Page 124 and 125: 124 Emil Pop 4 funcţii, cultura co
- Page 126 and 127: 126 Emil Pop 6 sale culturale 6 ,
- Page 128 and 129: 128 Emil Pop 8 personalităţii, pe
- Page 130 and 131: 130 Emil Pop 10 este cultură care
- Page 134 and 135: 134 Emil Pop 14 Conştientizarea pr
- Page 136 and 137: 136 Anton Drăgoescu 2 În mediul n
- Page 138 and 139: 138 Anton Drăgoescu 4 de forţe
- Page 140 and 141: 140 Anton Drăgoescu 6 date permane
- Page 142 and 143: 142 Anton Drăgoescu 8 majorităţi
- Page 144 and 145: 144 Anton Drăgoescu 10 susţinând
- Page 146 and 147: 146 Călina Jugastru 2 Într-o inte
- Page 148 and 149: 148 Călina Jugastru 4 corporale po
- Page 150 and 151: 150 Călina Jugastru 6 vreunui inte
- Page 152 and 153: 152 Călina Jugastru 8 juvenil (des
- Page 154 and 155: 154 Călina Jugastru 10 Pretium dol
- Page 156 and 157: 156 Corina Rusu 2 contribuie şi î
- Page 158 and 159: 158 Corina Rusu 4 revendicările fi
- Page 160 and 161: 160 Corina Rusu 6 ca element struct
- Page 162 and 163: 162 Corina Rusu 8 învăţământ s
- Page 164 and 165: 164 Silviu G. Totelecan 2 celor car
- Page 166 and 167: 166 Silviu G. Totelecan 4 împletir
- Page 168 and 169: 168 Silviu G. Totelecan 6 confrunt
- Page 170 and 171: 170 Silviu G. Totelecan 8 Deschider
- Page 172 and 173: 172 Ionuţ Isac 2 De pildă, un asp
- Page 174 and 175: 174 Ionuţ Isac 4 afective diferă
- Page 176 and 177: 176 Ionuţ Isac 6 simţ: trebuie s
- Page 178 and 179: 178 Ionuţ Isac 8 cu grade variabil
- Page 180 and 181: 180 Ioan Trenca, Dragoş Păun 2 La
13 Cultură şi personalitate. Dimensiuni economice şi civilizatoare 133<br />
emanciparea acesteia este în strânsă <strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nţă cu emanciparea<br />
muncii şi, în consecinţă, cu realizarea plenară a personalităţii. Prin<br />
muncă, aceasta din urmă se auto<strong>de</strong>fineşte. Produsele muncii, ca şi<br />
activitatea propriu-zisă <strong>de</strong> muncă, – indiferent <strong>de</strong> domenii – sunt<br />
împliniri ale naturii umane. Alienarea, proces disfuncţional ce apare,<br />
nu <strong>de</strong> puţine ori în contextul social al muncii, <strong>de</strong>clanşează contradicţia<br />
între om, activităţile sale şi rezultatele acestora, fiind anticivilizatoare,<br />
uneori chiar <strong>de</strong>zumanizantă. În acest sens, putem afirma că<br />
„civilizarea” prin muncă este sinonimă cu „umanizarea”. Funcţia<br />
civilizatoare a culturii constă tocmai în această premisă obiectivă<br />
produsă <strong>de</strong> transformarea relaţiilor <strong>de</strong> muncă şi a calităţii muncii –<br />
premisa înlăturării progresive, nu numai a alienării, ci şi a creşterii<br />
calităţii şi a ameliorării condiţiilor ei, a realizării progresive a unei<br />
civilizaţii pozitive, umanizate şi umanizatoare. În condiţiile extin<strong>de</strong>rii<br />
muncii sociale, soluţia umanizării constă, <strong>de</strong>sigur, în extin<strong>de</strong>rea<br />
sistemului <strong>de</strong>mocratic <strong>de</strong> participare la muncă şi creaţie, <strong>de</strong> însuşire a<br />
produselor acestora.<br />
Se poate afirma că transmiterea tradiţiilor, a valorilor culturale,<br />
asigurarea continuităţii istorice este opera simultan conştientă şi<br />
neconştientă a unor generaţii succesive. Chiar dacă istoria nu poate fi<br />
redusă la succesiunea generaţiilor, acestea fiind mai mult suportul<br />
biopsihologic al acestora, nu trebuie pierdut din ve<strong>de</strong>re că generaţia<br />
reprezintă factorul omogen şi diferenţiat în acelaşi timp, cu valabilitate<br />
la scară socială, în care acţionează tendinţele contradictorii, <strong>de</strong> origine<br />
socială, factor matriceal în care se formează şi se cristalizează<br />
personalitatea.<br />
În fiecare personalitate există o cristalizare a valorilor şi<br />
aspiraţiilor fundamentale progresiste ale generaţiei căreia îi aparţine.<br />
O personalitate participă la istorie necondiţionat, prin însăşi faptul că<br />
generaţia care îi aparţine se înscrie în ritmurile istorice, <strong>de</strong>termină<br />
acumulările istorice cristalizate. Chiar dacă indivizi izolaţi nu<br />
conştientizează acest fapt, nu înseamnă că lucrurile nu se petrec astfel;<br />
întreaga structură şi suprastructură este generată <strong>de</strong> activitatea<br />
indivizilor concreţi care îşi formează şi îşi manifestă în această<br />
activitate personalităţile lor, adică individualitatea valorică. Aceste<br />
personalităţi <strong>de</strong>clanşează şi întreţin, în confruntare cu ele însele şi cu<br />
lumea, dinamica sistemului social.