Cunoaştere, Interes Responsabilitate ... - Institutul de Istorie

Cunoaştere, Interes Responsabilitate ... - Institutul de Istorie Cunoaştere, Interes Responsabilitate ... - Institutul de Istorie

history.cluj.ro
from history.cluj.ro More from this publisher
12.01.2014 Views

130 Emil Pop 10 este cultură care acţionează conştient, sistematic şi organizat asupra structurilor sociale, în virtutea idealurilor elaborate în cadrul ei – această acţionare decurgând din tendinţa ei reflectorie, dar fiind preponderentă asupra acesteia. Este o cultură în care satisfacerea trebuinţelor spirituale ale omului nu este un scop în sine, ci o premisă a transformării lui radicale, a cristalizării personalităţii sale. Pentru a înţelege mai bine originalitatea şi funcţionalitatea unei asemenea noi culturi, trebuie avut în vedere, de asemenea, ritmul şi complexitatea dezvoltării ei, faptul că libertatea de creaţie şi posibilităţile care se oferă creatorului pot conduce la o dezvoltare fără precedent a fenomenului cultural şi la o pondere deosebită a progresului ştiinţific în cadrul acestui fenomen, concomitent cu o puternică revitalizare a spiritului umanist. Analiza conceptelor de personalitate şi cultură ne conduce spre ideea unei unităţi organice, a unei corelaţii dinamice între cele două realităţii sociale: fiecărei funcţii a culturii îi corespunde o dimensiune specifică a personalităţii. Aceasta din urmă se dimensionează în funcţie de capacitatea de influenţare şi de formare a celei dintâi, ambele fiind condiţionate în funcţionarea lor de cadrul social, care într-o societate de tranziţie cunoaşte mai multe distorsiuni şi contradicţii decât în cele stabilizate. În explicarea dimensiunilor personalităţii, vom porni de la societate şi de la individ, prin intermediul culturii. Nevoile sociale sunt cele care determină necesitatea şi posibilitatea funcţionării culturii şi, în acelaşi timp, direcţionează dezvoltarea şi afirmarea personalităţii. Având în vedere funcţiile culturii, corelate cu domeniile sociale specifice în care aceasta îşi exercită atribuţiile, constatăm că personalitatea se afirmă şi se constituie, de fapt, manifestându-se pe mai multe planuri: economic, politic, pe planul civilizaţiei şi cunoaşterii ş.a., având în acelaşi timp o esenţială dimensiune anticipatoare, completată de alte dimensiuni ale personalităţii: morală-religioasă, economică, civilizatoare, politică, gnoseologică. Nu credem că se poate stabili o ierarhie a dimensiunilor, dar admitem că se pot constata ponderi, accente ale uneia sau alteia în diferite societăţi sau în momente diferite ale evoluţiei aceleiaşi societăţi, naţiuni, popor. Personalitatea se poate realiza plenar pe toate planurile, convergând spre una sau alta din funcţiile corespunzătoare ale culturii. Dacă nu ar fi aşa, individualizarea personalităţii în spaţiul

11 Cultură şi personalitate. Dimensiuni economice şi civilizatoare 131 unei culturi concrete nu ar fi posibilă. Afirmarea cu precădere a uneia sau alteia dintre dimensiuni poate ţine şi de specializarea personalităţii, ceea ce ne permite să vorbim în mod efectiv de personalităţii politice, economice, ştiinţifice etc. Personalitatea nu se poate forma, însă, şi manifesta a atare, nici prin excluderea celorlalte dimensiuni sau axarea pe una singură; aceasta ar fi caracteristică omului unilateral, eventual a „specialistului”, care nu este implicit şi o personalitate. Afirmarea este posibilă doar printr-o dezvoltare echilibrată a dimensiunilor, chiar dacă una din ele devine caracteristică tipului de activitate pe care un anumit individ concret o realizează. Trebuie să înţelegem, deci, prin personalitate politică, de pildă, acea persoană care se afirmă în primul rând pe plan politic, având însă ca personalitate toate celelalte calităţi (dimensiuni). E tot atât de adevărat însă că acest model este ideal. Devenirea personalităţii înseamnă continua tendinţă, apropiere a persoanei de acest model ideal. Conceptul de societate de consum – spre care ne-au dus tranziţiile, desemnează o etapă distinctă în evoluţia societăţii contemporane, considerată sub toate aspectele. Termenii de referinţă, sub raport istoric, ai acestei etape sunt: primele faze ale dezvoltării individualiste şi pluraliste a societăţii actuale, după care poate urma globalizarea. În România, problema fundamentală a perioadei de tranziţie era de a-şi crea o structură şi funcţionalitate proprie, distinctă de cea anterioară totalitară, înfăptuind progrese substanţiale în umanizarea relaţiilor sociale, în realizarea rolului societăţii de subiect conştient de sine. O asemenea strategie nu era, desigur, posibilă dintr-o dată, presupunând, în primul rând, o reorganizare politică, economică şi socială a societăţii, construcţia elementelor noii structuri, scăpând uneori ansamblul relaţiilor. Edificarea integrală presupune un proces, în care premisele create în perioada reorganizări societăţii în tranziţie urmează să fie dezvoltate în sisteme de relaţii. Astfel, se justifică un rol economic important al personalităţii, atribuţiile ei materiale definitorii în edificarea noilor structuri. Factorul economic funcţionează ca o condiţie a ansamblului – puterea economică o fundamentează pe cea politică, iar aceasta proiectează, edifică şi susţine la rândul ei trecerea la economia de piaţă, noul tip de economie. De aceea, emanciparea individului ca personalitate nu este posibilă decât în contextul unor relaţii economice ce conţin în ele

130 Emil Pop 10<br />

este cultură care acţionează conştient, sistematic şi organizat asupra<br />

structurilor sociale, în virtutea i<strong>de</strong>alurilor elaborate în cadrul ei –<br />

această acţionare <strong>de</strong>curgând din tendinţa ei reflectorie, dar fiind<br />

prepon<strong>de</strong>rentă asupra acesteia. Este o cultură în care satisfacerea<br />

trebuinţelor spirituale ale omului nu este un scop în sine, ci o premisă<br />

a transformării lui radicale, a cristalizării personalităţii sale. Pentru a<br />

înţelege mai bine originalitatea şi funcţionalitatea unei asemenea noi<br />

culturi, trebuie avut în ve<strong>de</strong>re, <strong>de</strong> asemenea, ritmul şi complexitatea<br />

<strong>de</strong>zvoltării ei, faptul că libertatea <strong>de</strong> creaţie şi posibilităţile care se<br />

oferă creatorului pot conduce la o <strong>de</strong>zvoltare fără prece<strong>de</strong>nt a<br />

fenomenului cultural şi la o pon<strong>de</strong>re <strong>de</strong>osebită a progresului ştiinţific<br />

în cadrul acestui fenomen, concomitent cu o puternică revitalizare a<br />

spiritului umanist.<br />

Analiza conceptelor <strong>de</strong> personalitate şi cultură ne conduce spre<br />

i<strong>de</strong>ea unei unităţi organice, a unei corelaţii dinamice între cele două<br />

realităţii sociale: fiecărei funcţii a culturii îi corespun<strong>de</strong> o dimensiune<br />

specifică a personalităţii. Aceasta din urmă se dimensionează în funcţie<br />

<strong>de</strong> capacitatea <strong>de</strong> influenţare şi <strong>de</strong> formare a celei dintâi, ambele fiind<br />

condiţionate în funcţionarea lor <strong>de</strong> cadrul social, care într-o societate <strong>de</strong><br />

tranziţie cunoaşte mai multe distorsiuni şi contradicţii <strong>de</strong>cât în cele<br />

stabilizate. În explicarea dimensiunilor personalităţii, vom porni <strong>de</strong> la<br />

societate şi <strong>de</strong> la individ, prin intermediul culturii. Nevoile sociale sunt<br />

cele care <strong>de</strong>termină necesitatea şi posibilitatea funcţionării culturii şi, în<br />

acelaşi timp, direcţionează <strong>de</strong>zvoltarea şi afirmarea personalităţii.<br />

Având în ve<strong>de</strong>re funcţiile culturii, corelate cu domeniile sociale<br />

specifice în care aceasta îşi exercită atribuţiile, constatăm că<br />

personalitatea se afirmă şi se constituie, <strong>de</strong> fapt, manifestându-se pe mai<br />

multe planuri: economic, politic, pe planul civilizaţiei şi cunoaşterii ş.a.,<br />

având în acelaşi timp o esenţială dimensiune anticipatoare, completată<br />

<strong>de</strong> alte dimensiuni ale personalităţii: morală-religioasă, economică,<br />

civilizatoare, politică, gnoseologică.<br />

Nu cre<strong>de</strong>m că se poate stabili o ierarhie a dimensiunilor, dar<br />

admitem că se pot constata pon<strong>de</strong>ri, accente ale uneia sau alteia în<br />

diferite societăţi sau în momente diferite ale evoluţiei aceleiaşi<br />

societăţi, naţiuni, popor. Personalitatea se poate realiza plenar pe toate<br />

planurile, convergând spre una sau alta din funcţiile corespunzătoare<br />

ale culturii. Dacă nu ar fi aşa, individualizarea personalităţii în spaţiul

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!