CunoaÅtere, Interes Responsabilitate ... - Institutul de Istorie
CunoaÅtere, Interes Responsabilitate ... - Institutul de Istorie CunoaÅtere, Interes Responsabilitate ... - Institutul de Istorie
130 Emil Pop 10 este cultură care acţionează conştient, sistematic şi organizat asupra structurilor sociale, în virtutea idealurilor elaborate în cadrul ei – această acţionare decurgând din tendinţa ei reflectorie, dar fiind preponderentă asupra acesteia. Este o cultură în care satisfacerea trebuinţelor spirituale ale omului nu este un scop în sine, ci o premisă a transformării lui radicale, a cristalizării personalităţii sale. Pentru a înţelege mai bine originalitatea şi funcţionalitatea unei asemenea noi culturi, trebuie avut în vedere, de asemenea, ritmul şi complexitatea dezvoltării ei, faptul că libertatea de creaţie şi posibilităţile care se oferă creatorului pot conduce la o dezvoltare fără precedent a fenomenului cultural şi la o pondere deosebită a progresului ştiinţific în cadrul acestui fenomen, concomitent cu o puternică revitalizare a spiritului umanist. Analiza conceptelor de personalitate şi cultură ne conduce spre ideea unei unităţi organice, a unei corelaţii dinamice între cele două realităţii sociale: fiecărei funcţii a culturii îi corespunde o dimensiune specifică a personalităţii. Aceasta din urmă se dimensionează în funcţie de capacitatea de influenţare şi de formare a celei dintâi, ambele fiind condiţionate în funcţionarea lor de cadrul social, care într-o societate de tranziţie cunoaşte mai multe distorsiuni şi contradicţii decât în cele stabilizate. În explicarea dimensiunilor personalităţii, vom porni de la societate şi de la individ, prin intermediul culturii. Nevoile sociale sunt cele care determină necesitatea şi posibilitatea funcţionării culturii şi, în acelaşi timp, direcţionează dezvoltarea şi afirmarea personalităţii. Având în vedere funcţiile culturii, corelate cu domeniile sociale specifice în care aceasta îşi exercită atribuţiile, constatăm că personalitatea se afirmă şi se constituie, de fapt, manifestându-se pe mai multe planuri: economic, politic, pe planul civilizaţiei şi cunoaşterii ş.a., având în acelaşi timp o esenţială dimensiune anticipatoare, completată de alte dimensiuni ale personalităţii: morală-religioasă, economică, civilizatoare, politică, gnoseologică. Nu credem că se poate stabili o ierarhie a dimensiunilor, dar admitem că se pot constata ponderi, accente ale uneia sau alteia în diferite societăţi sau în momente diferite ale evoluţiei aceleiaşi societăţi, naţiuni, popor. Personalitatea se poate realiza plenar pe toate planurile, convergând spre una sau alta din funcţiile corespunzătoare ale culturii. Dacă nu ar fi aşa, individualizarea personalităţii în spaţiul
11 Cultură şi personalitate. Dimensiuni economice şi civilizatoare 131 unei culturi concrete nu ar fi posibilă. Afirmarea cu precădere a uneia sau alteia dintre dimensiuni poate ţine şi de specializarea personalităţii, ceea ce ne permite să vorbim în mod efectiv de personalităţii politice, economice, ştiinţifice etc. Personalitatea nu se poate forma, însă, şi manifesta a atare, nici prin excluderea celorlalte dimensiuni sau axarea pe una singură; aceasta ar fi caracteristică omului unilateral, eventual a „specialistului”, care nu este implicit şi o personalitate. Afirmarea este posibilă doar printr-o dezvoltare echilibrată a dimensiunilor, chiar dacă una din ele devine caracteristică tipului de activitate pe care un anumit individ concret o realizează. Trebuie să înţelegem, deci, prin personalitate politică, de pildă, acea persoană care se afirmă în primul rând pe plan politic, având însă ca personalitate toate celelalte calităţi (dimensiuni). E tot atât de adevărat însă că acest model este ideal. Devenirea personalităţii înseamnă continua tendinţă, apropiere a persoanei de acest model ideal. Conceptul de societate de consum – spre care ne-au dus tranziţiile, desemnează o etapă distinctă în evoluţia societăţii contemporane, considerată sub toate aspectele. Termenii de referinţă, sub raport istoric, ai acestei etape sunt: primele faze ale dezvoltării individualiste şi pluraliste a societăţii actuale, după care poate urma globalizarea. În România, problema fundamentală a perioadei de tranziţie era de a-şi crea o structură şi funcţionalitate proprie, distinctă de cea anterioară totalitară, înfăptuind progrese substanţiale în umanizarea relaţiilor sociale, în realizarea rolului societăţii de subiect conştient de sine. O asemenea strategie nu era, desigur, posibilă dintr-o dată, presupunând, în primul rând, o reorganizare politică, economică şi socială a societăţii, construcţia elementelor noii structuri, scăpând uneori ansamblul relaţiilor. Edificarea integrală presupune un proces, în care premisele create în perioada reorganizări societăţii în tranziţie urmează să fie dezvoltate în sisteme de relaţii. Astfel, se justifică un rol economic important al personalităţii, atribuţiile ei materiale definitorii în edificarea noilor structuri. Factorul economic funcţionează ca o condiţie a ansamblului – puterea economică o fundamentează pe cea politică, iar aceasta proiectează, edifică şi susţine la rândul ei trecerea la economia de piaţă, noul tip de economie. De aceea, emanciparea individului ca personalitate nu este posibilă decât în contextul unor relaţii economice ce conţin în ele
- Page 80 and 81: 80 Andrei Negru 10 monografică des
- Page 82 and 83: 82 Aurel Teodor Codoban 2 senzorial
- Page 84 and 85: 84 Aurel Teodor Codoban 4 odată cu
- Page 86 and 87: 86 Aurel Teodor Codoban 6 gustul, n
- Page 88 and 89: 88 Aurel Teodor Codoban 8 nevoie de
- Page 90 and 91: 90 Aurel Teodor Codoban 10 comunic
- Page 92 and 93: 92 Ioan Mihuţ 2 2. PERCEPŢIA MANA
- Page 94 and 95: 94 Ioan Mihuţ 4 3. SURSELE CONFLIC
- Page 96 and 97: 96 Ioan Mihuţ 6 primeşte un salar
- Page 98 and 99: 98 Ioan Mihuţ 8 conflictului evide
- Page 100 and 101: 100 Ioan Mihuţ 10 Fig. 5. Stadiile
- Page 102 and 103: 102 Ioan Mihuţ 12 BIBLIOGRAFIE COD
- Page 104 and 105: 104 Vasile Zaharia 2 pay more atten
- Page 106 and 107: 106 Vasile Zaharia 4 A ajunge îns
- Page 108 and 109: 108 Vasile Zaharia 6 analiza concep
- Page 110 and 111: 110 Vasile Zaharia 8 Demersul metod
- Page 112 and 113: 112 Vasile Zaharia 10 culturale, sa
- Page 114 and 115: 114 Vasile Zaharia 12 - „fonduri
- Page 116 and 117: 116 Vasile Zaharia 14 avea parte fi
- Page 118 and 119: 118 Vasile Zaharia 16 repartizarea
- Page 120 and 121: 120 Vasile Zaharia 18 resurse devin
- Page 122 and 123: 122 Emil Pop 2 modernă, credem că
- Page 124 and 125: 124 Emil Pop 4 funcţii, cultura co
- Page 126 and 127: 126 Emil Pop 6 sale culturale 6 ,
- Page 128 and 129: 128 Emil Pop 8 personalităţii, pe
- Page 132 and 133: 132 Emil Pop 12 premisa instituirii
- Page 134 and 135: 134 Emil Pop 14 Conştientizarea pr
- Page 136 and 137: 136 Anton Drăgoescu 2 În mediul n
- Page 138 and 139: 138 Anton Drăgoescu 4 de forţe
- Page 140 and 141: 140 Anton Drăgoescu 6 date permane
- Page 142 and 143: 142 Anton Drăgoescu 8 majorităţi
- Page 144 and 145: 144 Anton Drăgoescu 10 susţinând
- Page 146 and 147: 146 Călina Jugastru 2 Într-o inte
- Page 148 and 149: 148 Călina Jugastru 4 corporale po
- Page 150 and 151: 150 Călina Jugastru 6 vreunui inte
- Page 152 and 153: 152 Călina Jugastru 8 juvenil (des
- Page 154 and 155: 154 Călina Jugastru 10 Pretium dol
- Page 156 and 157: 156 Corina Rusu 2 contribuie şi î
- Page 158 and 159: 158 Corina Rusu 4 revendicările fi
- Page 160 and 161: 160 Corina Rusu 6 ca element struct
- Page 162 and 163: 162 Corina Rusu 8 învăţământ s
- Page 164 and 165: 164 Silviu G. Totelecan 2 celor car
- Page 166 and 167: 166 Silviu G. Totelecan 4 împletir
- Page 168 and 169: 168 Silviu G. Totelecan 6 confrunt
- Page 170 and 171: 170 Silviu G. Totelecan 8 Deschider
- Page 172 and 173: 172 Ionuţ Isac 2 De pildă, un asp
- Page 174 and 175: 174 Ionuţ Isac 4 afective diferă
- Page 176 and 177: 176 Ionuţ Isac 6 simţ: trebuie s
- Page 178 and 179: 178 Ionuţ Isac 8 cu grade variabil
130 Emil Pop 10<br />
este cultură care acţionează conştient, sistematic şi organizat asupra<br />
structurilor sociale, în virtutea i<strong>de</strong>alurilor elaborate în cadrul ei –<br />
această acţionare <strong>de</strong>curgând din tendinţa ei reflectorie, dar fiind<br />
prepon<strong>de</strong>rentă asupra acesteia. Este o cultură în care satisfacerea<br />
trebuinţelor spirituale ale omului nu este un scop în sine, ci o premisă<br />
a transformării lui radicale, a cristalizării personalităţii sale. Pentru a<br />
înţelege mai bine originalitatea şi funcţionalitatea unei asemenea noi<br />
culturi, trebuie avut în ve<strong>de</strong>re, <strong>de</strong> asemenea, ritmul şi complexitatea<br />
<strong>de</strong>zvoltării ei, faptul că libertatea <strong>de</strong> creaţie şi posibilităţile care se<br />
oferă creatorului pot conduce la o <strong>de</strong>zvoltare fără prece<strong>de</strong>nt a<br />
fenomenului cultural şi la o pon<strong>de</strong>re <strong>de</strong>osebită a progresului ştiinţific<br />
în cadrul acestui fenomen, concomitent cu o puternică revitalizare a<br />
spiritului umanist.<br />
Analiza conceptelor <strong>de</strong> personalitate şi cultură ne conduce spre<br />
i<strong>de</strong>ea unei unităţi organice, a unei corelaţii dinamice între cele două<br />
realităţii sociale: fiecărei funcţii a culturii îi corespun<strong>de</strong> o dimensiune<br />
specifică a personalităţii. Aceasta din urmă se dimensionează în funcţie<br />
<strong>de</strong> capacitatea <strong>de</strong> influenţare şi <strong>de</strong> formare a celei dintâi, ambele fiind<br />
condiţionate în funcţionarea lor <strong>de</strong> cadrul social, care într-o societate <strong>de</strong><br />
tranziţie cunoaşte mai multe distorsiuni şi contradicţii <strong>de</strong>cât în cele<br />
stabilizate. În explicarea dimensiunilor personalităţii, vom porni <strong>de</strong> la<br />
societate şi <strong>de</strong> la individ, prin intermediul culturii. Nevoile sociale sunt<br />
cele care <strong>de</strong>termină necesitatea şi posibilitatea funcţionării culturii şi, în<br />
acelaşi timp, direcţionează <strong>de</strong>zvoltarea şi afirmarea personalităţii.<br />
Având în ve<strong>de</strong>re funcţiile culturii, corelate cu domeniile sociale<br />
specifice în care aceasta îşi exercită atribuţiile, constatăm că<br />
personalitatea se afirmă şi se constituie, <strong>de</strong> fapt, manifestându-se pe mai<br />
multe planuri: economic, politic, pe planul civilizaţiei şi cunoaşterii ş.a.,<br />
având în acelaşi timp o esenţială dimensiune anticipatoare, completată<br />
<strong>de</strong> alte dimensiuni ale personalităţii: morală-religioasă, economică,<br />
civilizatoare, politică, gnoseologică.<br />
Nu cre<strong>de</strong>m că se poate stabili o ierarhie a dimensiunilor, dar<br />
admitem că se pot constata pon<strong>de</strong>ri, accente ale uneia sau alteia în<br />
diferite societăţi sau în momente diferite ale evoluţiei aceleiaşi<br />
societăţi, naţiuni, popor. Personalitatea se poate realiza plenar pe toate<br />
planurile, convergând spre una sau alta din funcţiile corespunzătoare<br />
ale culturii. Dacă nu ar fi aşa, individualizarea personalităţii în spaţiul