Buletinul "Muzeului limbei române"

86 TH. CAPIDAN
unii vin de prin regiunile din Malacastra, alţii de prin ţinutul
Valonei din comunele Bestrova, Ser ap ar, Mi foii,
S c r o f o t' i n a. Văzând că printre ei se găseau şi câteva
Fărşeroate, care se apropiau ca să treacă podul, am oprit
puţin maşina spre a intră în vorbă cu ei, întrebând despre
drumul care duce la Fieri. Una dintre Fărşeroate purta
44. Muzachia : Fărşeroţi din Schepuri (Berat).
peste cutare (coafura capului) o pânză albă, pe care Românii
de prin ţinuturile Macedoniei o numesc baltsu. Intrebându-o
ca să-mi spună cum se cheamă în graiul lor,
ea mi-a răspuns „ciceroană". Eră cea dintâi Fărşeroată, pe
care o vedeam cu ciceroană pe cap. Toate celelalte pe care
le întâlnisem până la Berat, purtau numai ciupare. De la
ele am mai aflat despre numirea celor alte piese de îmbrăcăminte,
despre care se va vorbi în altă parte. După
o jumătate de oră am pornit mai departe, continuând
drumul spre Fieri.
Trecând podul, ne-am înapoiat câteva minute pe cursul
râului Osum, spre a vizită C h elb s i r a un cătun
aşezat pe malul stâng al râului. Iu cătun abia sânt
douăzeci de case locuite de Albanezi creştini şi de Fărşeroţi.
Aceştia toţi erau plecaţi la munte. Iuapoindu-ne pe ace-