Buletinul "Muzeului limbei române"

FĂRŞEROŢII 79
în drum, din când în când, câte un grup de Fărşeroţi, ai
crede că te găseşti în pustiul Saharei. Până acum, după
lămuririle care mi s'au dat la Fieri (Fearica), Albanezii
nu profită de bogăţia solului Muzachiei, nici în anii când
se face câte o recoltă bună. Acei câţiva bei Albanezi care
stăpânesc întreaga câmpie se mulţumesc
cu atâta cât le trebue pentru
nevoile lor proprii.
După o jumătate de oră am â-
juns în Carbunara. Comuna este
locuită de Albanezi musulmani.
Ceva mai la o parte, se află şi
locuinţele câtorva familii de Fărşeroţi
săraci. Cei mai mulţi din ei
se ocupă cu transporturile. Dar şi
această meserie trebue să o părăsească,
din cauza transporturilor
cu autocamioanele. In comună erau
numai câteva femei. Doi fărşeroţi,
care se pregăteau să părăsească
comuna, mi-au dat lămuriri despre
situaţia şi numărul lor.
După două ore de popas, am
continuat drumul mai departe
până la Cuc i, unde a trebuit
să ne oprim, ca să trecem râul
Devol. După o jitmătate de oră
de aşteptare, ne-am îmbarcat cu
maşina pe O punte plutitoare şi 40. Fărşeroată din Carbunara.
am trecut dincolo de râu. De aci
am continuat pe şoseaua care merge de-alungul albiei lui O-
sum, pe care Albanezii îl numesc Lumi B e raţii (Râul
Beratului). După un drum de o oră, am început să zărim din
depărtare, coama muntelui T o m o r, numit de Fărşeroţi
Ndumor 1 ). Este cel mai înalt munte din Albania. Cu
l
) In literatura populară Tomor apare cu acest nume.