Buletinul "Muzeului limbei române"

FĂRŞEROŢII 73
După două zile de şedere în Tirana, în care timp ani avut
prilejul să cunosc şi pe ministrul nostru din Albania, d-1
Trandafirescu, a treia zi am plecat spre Durazzo. De la
Tirana am apucat aceeaşi şosea pe care venisem până la
Şiac, târguleţ însemnat, după cum am văzut mai sus, pentru
revoluţia din 1914, în urma căreia primul rege al Albaniei
a fost nevoit să abdice. In oraş nu m'am oprit decât o oră,
ca să mă informez dacă se găsesc Români în localitate.
Nici unul. Toţi locuitorii sânt Albanezi musulmani. De asemenea
nici în împrejurimile oraşului nu se observă aşezări
româneşti, deşi Hahn, vorbind despre colonia românească
din Cavaia, spune că „Drei Dorfer der Ktistenebene von
Schjak haben Walachische Kolonien" 1 ). De la Şiac, am
continuat drumul spre apus şi, după o jumătate de oră,
am sosit în Durazzo. De la Tirana până la Durazzo nu
sânt decât 40 de km., pe care îi poţi parcurge cu maşina
într'o oră.
D u r a z z o sau D uf u s şi Dufâs, cum îi zic Fărşeroţii,
este aşezat în formă de amfiteatru, la poalele unui deal, care
se lasă până la ţărmul mării. Are o poziţie admirabilă, mai
ales când te uiţi din depărtare şi vezi casele albe sclipind
de pe înălţimile cetăţuiei care domină întreg oraşul. Strada
principală este o continuare a drumului care duce de la
Tirana la Durazzo, ajungând până în port. Mica piaţă se
află aşezată la capătul acestei străzi, aproape de port. Aici
este centrul în care staţionează toate automobilele şi punctul
din oraş în care se observă cea mai multă mişcare. In schimb,
in port, nu se vede nicio activitate. Cele mai multe mărfuri
sânt adăpostite în aer liber. Pe vreme de ploaie multe din
ele sânt supuse stricăciunii. Aici am întâlnit un număr
de chervanagii aromâni, care încărcau sare şi mărfuri pentru
a le transportă în interiorul Albaniei. Ei erau originari din
comunele F r a c u l a, Cipleaca, Grabiani, C h elba
si r a. Profitând de prezenţa lor în port, mai ales că
mai aveau încă două-trei ceasuri până la plecare, m'am
') 1IAHS. Alb. Stud., p. 133.