Buletinul "Muzeului limbei române"

1)54 XECROLOAOE
redactor era M. Eminescu, ,,Vatra", ,.Viaţa", ,,Pagini Literare", „Săinânătorul"
ş. a. Chemat la Arad .şi însărcinat cu redacţia „Românului",
I. Gorun a desfăşurat o frumoasă activitate ziaristică pe terenul luptelor
din Ardeal. în cadrul ,,Astrei" şi în calitate de colaborator la revista
„Transilvania" a desvoltat o bogată activitate culturală. în timpul din
urmă scria la „Flacăra", la „Adevărul Literar", la „«Societatea de Mâine",
etc , schiţe, poezii şi critică.
Lucrări de seamă care l-au consacrat în viaţa noastră literară, sânt
„Alb şi Negru", „Taina a şasea", „Lume necăjită", „Robinson în Ţara
Românească", „Şti româneşte" şi frumoasa traducere în versuri a lui
„Faust".
Smuls din lumea Moţilor şi aruncat de valurile vieţii în lupta pentru
lumină, I. G. a revenit cu gândul la fraţii lui şi le-a consacrat pagini de
cea mai curată iubire. în adevăr nu putea să dea o mai înaltă probă de
iubire Moţilor lui decât cu descrierile atât de sugestive ale sufletului lor
sufocat de durere dar stăpânit de bărbăţie, suflet care se bucură şi plânge
în tăcere. „Alb şi Negru" cuprinde cele mai frumoase şi mai verosimile
pagini care au redat în literatuia noastră viaţa sufletească dramatică a
Moţilor avizi de libertate şi încătuşaţi în lanţurile unei robii aspre din
punct de vedere naţional şi economic.
în deosebi aspectul trist al vieţii îl vede Gorun şi în restul operelor
sale. „Taina a şasea" schiţează fragmente din frământările sufleteşti ale
celor legaţi prin taina căsătoriei. Numai necazuri şi dureri ne dezvălue
şi „Lume necăjită" şi în mare măsură „Robinson în Ţara Românească"
Preocupat neîncetat să redea expresia gândurilor sale într'o limbă
românească frumoasă şi corectă, 1. G. a ajuns să fie considerat ca unul
din cei mai de seamă stilişti de la noi. A luat totdeauna o atitudine
hotărîtă contra ereziilor stilistice ale celor lipsiţi de simţul fin al limbei.
Un mănunchiu de articole apărute în coloanele ziarului „Universul" şi
adunate apoi în volumul „Şti româneşte" („Biblioteca pentru toţi"), au
fost şi sânt până azi pagini de cea mai utilă informaţie pentru scrisul corect
al limbei noastre. A fost un adversar al tendinţei de a se întrebuinţa,
îndeosebi în scrisul gazetăresc, neologismul, mai adesea rău înţeles şi nepotrivit.
Erori tradiţionale în felul de a se exprima în româneşte, erori
ieşite dintr'o analiză logică exagerată a unor expresii populare consacrate,
au fost stigmatizate în paginile volumaşului.
Scriitorul care a servit peste 40 de ani cultura românească, a fost încununat
cu puţin timp înainte de moarte cu recunoştinţa publică prin
acordarea premiului naţional pentru proză.
ŞTEFAN
PASCA
f Ion Nădejde
(1854—1929)
Spirit pătrunzător, neastâmpărat şi în acelaşi timp comprehensiv,
I. N. a fost toată viaţa lui în căutarea de domenii nouă de cercetare şi
a reuşit astfel să-şi formeze o cultură enciclopedică remarcată şi preţuită
chiar de adversari.
Multilateralitatea preocupărilor de care a fost frământat, se oglindeşte
în vasta şi variata sa operă publicistică. A abordat cele mai deosebite
probleme care puteau interesa publicul mare sau şccala românească.
Alături de studii de filologie, a scris un tratat de geologie, studii de
geografie, de drept, de istorie literară, articole politice şi de istorie. A dat
apoi importante traduceri de legiuiri, din ruseşte.