Buletinul "Muzeului limbei române"

64 TH. CAPIEA2Î
frământări la Albanezi pentru redeşteptarea conştiinţei naţionale.
Prima manifestare de trezire la o viaţă naţională, s'a
făcut pe vremea răsboiului ruso-turc din 1877. Tratatul
de la San-Stefano, care lărgea graniţele statelor slave din
Peninsula Balcanică în mod extraordinar,
răpea Albaniei o seamă
de provincii locuite numai de
Albanezi. Prin acest tratat, o fâşie
de la nord spre sud, care intră
adânc în teritoriul Albaniei, cădea
în posesiunea Serbiei şi Bulgariei.
Aproape toată partea meridională
cu Arghirocastru şi Coriţa treceau
la Grecia. In faţa acestui pericol
de desfiinţare a teritoriului naţional,
o seamă de patrioţi albanezi
au început o mişcare de protestare,
mai întâi la Poartă, după
aceea la Marile Puteri.
Astfel, în vara anului 1878, avu
loc în oraşul Prizren cea dintâi a-
dunare a tulpinilor albaneze de
pretutindeni, la care au luat parte
delegaţi din întreaga Albanie.
La această adunare s'a putut
constitui prima Hgă albaneză:
31. Fărşeroţi din Muzachia.
Liga e Prizrenit (Liga din
Prizren), prezidată pentru întâia
dată în mod public de marele naţionalist Abdul-bei Fraşari,
alături de care se găseau, din partea Albanezilor de nord,
Prenk Bib-Doda şi Hodo Paşa, iar, din Gusinie, Ali-Paşa.
In această adunare s'au pus bazele primului crez naţional
albanez : Besa shqipitare, comun pentru toate confesiunile,
în virtutea căruia, ceva mai târziu, în alte adunări ţinute
în Fraşari, centrul Albanezilor din sud, s'au redactat, mai
întâi, un statut, care regulă organizarea şi funcţionarea