Buletinul "Muzeului limbei române"

NECROLOAGE
f
(iustav Weigand
(i Februarie 1860—g Iulie 1930)
Cu moartea lui Weigand filologia română pierde pe unul din cercetătorii
ei cei mai fecunzi şi pe un mare animator.
Activitatea ştiinţifică şi-a început-o pe vremea când studiile fonetica
înviorau filologia şi pe când Ascoli şi colaboratorii săi dăduseră câteva
contribuţii importante la cunoaşterea Italiei dialectale. Studiul limbei
române fusese de curând aşezat pe temelii solide de Miklosich, care tocmai
terminase publicarea Contribuţiilor sale la Fonologia română, în care
se dădea, pentru întâia oară la noi, importanţa cuvenită dialectelor vorbite
în Macedonia şi în Istria.
Studiul dialectelor române a fost întâia preocupare a lui Weigand.
A inceput cu o călătorie, în 1887, în Tesalia, a cărei roade a fost disertaţia
sa Die Sprache der Olympo Walachen, Leipzig, 1888. în 1889—1900
a vizitat Macedonia, Grecia şi o parte din Albania. Lucrarea sa de abilitare
ca docent în Leipzig, Vlacho-Meglen, Leipzig, 1892, a pus pentru
întâia oară în discuţie existenţa celui de al patrulea dialect român, al
Megleniţilor, iar cele două volume întitulate Die Aromunen, Leipzig,
1894—1895. sânt până azi lucrarea fundamentală asupra dilectului aromân.
Tot Weigand a publicat în Anuarele sale importantul Codice Dimonie.
Studii întregitoare despre Românii din Peninsula Balcanică apar mai
târziu, astfel: Rumănen und Aromunen in Bulgarien în ,,Jahresbericht"
XIII (1908), Rumănen und Aromunen in Bosnien, in ,, Jahresbericht" XIV
(1008), Die Aromunen in Nordalbanien, în ,,Jahresbericht" XVI (1910J
şi Eihnographie von Makedonien, Leipzig 1924. El a atras mai întâiu atenţia
asupra marelui număr de Dacoromâni din Serbia.
Pe Istroromâni i-a vizitat de două ori, în 1890 şi 1893, descriind
dialectul lor mai întâiu în „România" XXI (1892), subt titlul Nouvelles
recherches sur le roumain de l'Istrie, apoi în ,,Beitrăge zur Algemeinen
Xeitung" din Miinchen, Nr. 252 din 1894 şi, subt titlul Istrisches, în
,.Jahresbericht" I (1894) şi II (1895).
în anul 1893 a primit din partea lui Take Ionescu o subvenţie spre
a întemeia, pe lângă universitatea din Leipzig, un Seminar român, care
a dăinuit până la răsboiu, prefăcându-se mai târziu într'nn „Institut
balcanic".
în 1894 încep să apară, la început regulat, în fiecare an, mai târziu,
mai multe în câte un volum, „Anuarele" sale: Jahresberichte des Instituts
iiir rumănische Sprache (Rumănisches Seminar) zu Leipzig, I-XXV (1894
--i'iig), continuate de Balkan-Archiv I—IV (1925—1928), toate la I.
A. Barth în Leipzig.
In curs de şeapte ani Weigand a cutreierat, în lunile de vară, mai
întâiu călare, apoi într'o căruţă anume construită, în care putea şi dormi
la nevoie, toate ţinuturile dacoromâneşti, începând cu Banatul. La