Buletinul "Muzeului limbei române"

(ilO SCRIITORII ROMANI
— Minea, 1., Despre Dimitrie Cantemir : omul, scriitorul, Doimii
torul, Iaşi, 1926. Notiţă elogioasă. (R. I. XIII, p. 409). — IOIÎUA, N.
— MINEA, I., De unde a luat Dimitrie Cantemir ştirea despre Dumbrava
Roşie ? Ştirea despre Dumbrava Roşie din Descripţia Moldavmo
(ed. Ac. Rom. text latin, p. 29) D. C. a luat-o dintr'o tradiţie orală din
jurul Cotoarelor, unde ea există şi astăzi. (C. I., II—III, Nr. 1, p
-î.57 --258).
— - MINEA, I., Concepţia lui Dimitrie Cantemir în domeniul filosof iei
istoriei. Vorbind despre articolul D. Cantemir şi filosofia istoriei publicat
de R. Dragnea în Scrisul Românesc (I, Nr. 2, pag. 43—59) I. M. îşi menţine
părerea că Chalkoudvles a influenţat concepţia istorică a lui D. C
C. I., II—III, Nr. 1, p. 267—268).
— Panaitescu, P. P., Le prince Demetre Cantemir et le mouvement intellectuel
russe sous Pierre le Grand. Extras din Revue des Etudes Slaves
VI, 1926, fasc. 3—4. Recensie elogioasă. [Cf. şi Dare de seamă în DK
V, p. 645). (J. L, XVIII, p. 275—276). — AL. P.
— Panaitescu, P. P., Le prince Demetre Cantemir et le mouvement
intellectuel russe sous Pierre le Grand. (A. I. N. IV, p. 455-456). •— BUTA, N.
— Panaitescu, P. P., Le prince DemUre Cantemir et le mouvement
intellectuel russe sous Pierre le Grand. Recensie critică. E greu de admis
ceea ce vrea să dovedească autorul că D. C. a fost legat, pe de o parte
de directivele culturale ale lui Petru cel Mare, iar pe de alta de mişcarea
de opoziţie a şcoalei dela Kiev. (R. H., V*, p. 100—102).-
IOKGA, N.
-— Panaitescu, P. P., Contribuţii la opera geografică a lui D. Cantemir.
Recensie analitică. (Tr. LIX*, p. 661—662). — I. R.
— Vâlsan, G-, Harta Moldovei de D. Cantemir. (Tr. LIX*, p. 37 3 S )-
— Au BOBE, AL. P.
Caragiale, Ion
l.uca
— ADEBCA, V., De vorbă cu Gh. Brăeseu. Caragiale nu îmbătrâneşte
pentru că mentalitatea societăţei noastre a rămas aceeaşi. (U. L. XLIIÎ.
p. 233—234).
— ADEBCA, F., De vorbă, cu V. Demetrius. Despre revistele Artă şi literatură,
Linia dreaptă şi Viaţa socială la care a colaborat V. D. Realismul
lui Caragiale i s'a părut prea crud şi răutăcios. Planuri literare.
(V. L. XLIII, p. 282—283).
— Caragiale, Scrisoarea pierdută. însemnări cu prilejul reluării comediei
de Teatrul Naţional din Bucureşti. (V. L., II, No. 45, p. 2).-PAUL, AL.
— O scrisoare pierdută. Reprezentarea comediei de cătră Teatrul Naţional
din Capitală, a dovedit că teatrul lui Caragiale a devenit clasic. Timpul
nu scade nimic din valoarea lui. Notiţă (Ţ. N. VIII, p. 287—288).
— [Caragiale], ,,Conu Lconida faţă cu reacţiunea" şi ,,Noaptea furtunoasă".
Cronică dramatică despre comediile reprezentate de T. N. diti
Bucureşti. (U. L. XLIII, p. 286—287). — CECEOPIDE, B.
FOTI, ION, Ion L. Caragiale. Portret. Spiritul criticist şi satiric al
lui C. Pentru a ne face o idee justă despre genialitatea lui trebue să
luăm în considerare întreaga lui operă literară, nu numai comediile. Grija
lui C. pentru stil nu poate fi comparată decât cu doi-trei scriitori români.
Din versurile publicate de Barbu Lăzăreanu. numai vreo câteva
meritau să fie tipărite. (Pr. L. II, Nr. 8 p. 5—8).
— HOLBAN, ANTON, Câteva reflexii în jurul „Scrisorii perdute". Scopul
principal, după care s'a orientat Caragiale în construirea comediei a fost
mişcarea. De aceea gradaţia e perfectă. Personagiile sânt de două feluri :