Buletinul "Muzeului limbei române"

604 SCRIITORII ROMANI
Martie, 1857; II Dieppe, 20 Sept., 1857; III Paris, 20 Oct. 1857. în legătură
cu acţiunea diplomatică pentru Unirea Principatelor. (R. H. V*.
p. 139—144).
— EMERIT, MARCEL, Une conversation entre l'empereur Napoleon III
et Basile Alecsandri. Autorul reproduce din Ms. Academiei scrisoare A
inedită, din 1863, în care V. A. raportează lui Cuza conversaţia avută
cu Napoleon III, la 30 Nov. 1863. (R. H., V*, p. 232—236).
— Fon, ION, Vasile Alecsandri. Portret. Rolul lui în desvoltarea literaturii
române. Romanticul. (Pr. L. II, Nr. 15, p. 3—5).
— In preajma divanului ad hoc. Se reproduce, în întregime, întâmpinarea
adresată de deputaţii săteni în frunte cu Ion Roată, divanului
adhoc. Reproducerea e făcută după un document inedit. într'o notă introductivă
Redacţia crede, întemeindu-se pe o comparaţie grafologică,
că autorul întâmpinării e V. Alecsandri. (Ţ. J., IV, p. 17—18).
— LOVINESCU, E-, Fântâna Blanduziei. Al. s'a regăsit în ea, cu toate
calităţile lui. Drama aceasta este „un crâmpeiu de umanitate şi
prin seninătatea formelor, mai ales de antichitate". (U. L. XLIV*.
P- 383)-
— MARCU, ALEX., Un prieten uitat : G. V. Ruscalla. Biografia apoi
activitatea filo-română a lui G. V. Ruscalla, etnograf, filolog şi ziarist
talian. Cerea studierea limbei române pentru a lămuri etimologiile italiene.
Era împotriva exagerărilor latiniştilor. Din legăturile lui cu Românii se
vorbeşte mai pe larg de cele întreţinute cu V. Alecsandri, din poeziile
căruia traduce, apoi, cu Simion Bărnuţiu şi Âl. Papiu Ilarian. în anexă :
trei scrisori către cel din urmă, dintre cari întâia e în italieneşte iar cele
din urmă în româneşte. (C. L- LX, p. 242—265).
— MARCD, ALEXANDRU, V. Alecsandri şi G. V. Ruscalla. O scrisoare
inedită a lui G. V. Ruscalla către V. A. datată Turin, 6 Ian., 1858, in
care acesta comunică poetului român amănunte asupra relaţiunilor sale
cu Românii şi a activităţii sale filoromâneşti în Italia. (Rom. VII, Nr.
2, p. 44—45).
— MARCU, ALEXANDRU, V. Alecsandri e l'Italia. [Cf. Dare de seama
D.R. V, p. 636—642]. (St. R. I, p. 65—111 voi. II, p. 199—233).
— Marcu, Alexandru, V. Alecsandri şi Italia. Bucureşti 1927. (An.
Ac. Rom.). Dare de seamă cu completări. Familia mamei lui Alecsandri
e de origine din Kâzon (Secuime), de aici numele de Cozoni (R. I. XIII,
p. 409—411).
— Marcu, Alex., V. Alecsandri şi Italia. (A. O. VI, p. 393).
— Marcu, Alecsandru, V. Alecsandri si Italia. Receusie analitică
(Tr. LIX*, p. 663—664). — I. T.
— MUŞLEA, ION, Din scrisorile lui Vasile Alecsandri cătră Gcorge Sic».
Se reproduc 18 scrisori, descoperite de autor în donaţia George Sion dela
Biblioteca Universităţii din Cluj. Prima e din 1859, iar restul dintre 1874
—1890. Scrisorile sânt precedate de o prefaţă, în care se arată importanţa
lor. (V. R. XX*, voi. LXXIV, p. 189—203).
— PORUMBESOU, IRAOLIE, Amintiri despre Vasile Alecsandri (Fragment;.
[Reproducere din Leonida Bodnărescu, Scrierile lui Iraclie Porumbescu,
Partea I, Cernăuţi 1898]. Un portret al lui A. la 26—27 ani. Veselia poetului.
(F. Fr. III*, p.' 136—138).
— RADU, C, Alecsandri e de origină italiană ? Autorul respinge afirmaţia
făcută de Al. însuşi şi de unii biografi ai săi, că poetul ar fi de origine
italiană. Ramura bărbătească a familiei şi-a schimbat numele Alexandru
în Alecsandri. Poetul a făcut această afirmaţie pentru a crea o „mistificare
literară", la modă în timpul său. (Fr. II, p. 1—9).
— SEBASTIAN, MiHAIL, Vasile Alecsandri. Portretul lui psihologic. Se
insistă mult asupra caracterului latin şi senin al poeziei lui. Asemănarea.