Buletinul "Muzeului limbei române"

BIBLIOGRAFIA PERIODICELOR 573
lung, Săcele (1805) ; Inscripţia bisericii ortodoxe din Voineşti-Covasna (1800) ;
Inscripţia Troiţei din Cimitirul ortodox din Voineşti Covasna (1800), (R. I.,
XIII, p. 280—282).
— SC«RIBAN, ABHIM., Vechile omiletici româneşti. Despre omiletica
(cea mai veche) încadrată în \ r olumul Teologia pastorală sau datinile preoţilor
tradus din ruseşte şi tipărit la Buda în 1817, retipărită de Şaguna,
la Sibiu, în 1857. A doua este a lui Teoctist Scriban tipărită la Iaşi, în
1856; a treia a lui Dionisie Romano, Iaşi 1859; a patra Leţons de Litterature
a lui Ulysse de Marsilac, Bucureşti, 1859. Se traduce partea de omiletica
din aceasta din urmă. Analiza critică a lor. (B. O. R., Seria III,
A. XLVI*, p. 613—623, 709—720).
— ŞlADBBI, I., Fragmentul Leviticului românesc dela Belgrad. A fost
copiat în sec. XVII de un Muntean după o traducere ardeleană, independent
de textele anterioare şi următoare. (R. F., I, p. 276—284).
— SlMIONESCU, DE. EUFEOSINA. Din zbovnicul scris de Maftei monah
Veneţianul pentru preotul Vasile din Bogata, in 1730, Oct., 5. Transcrierea
câtorva fragmente şi 5 reproduceri cu facsimile. Descrierea zbornicului.
(I. N., VI, p. 250—255).
— SULICĂ, N., O nouă publicaţie românească din secolul al XVI-lea:
Liturghierul diaconului Coresi, tipărit la Braşov în 1570. Autorul posedă
un exemplar din Liturghierul, menţionat, dar necunoscut până acum,
tipărit la Braşov în 1570. Cartea se datoreşte propagandei calvine în Ardeal,
împrejurările în cari a apărut, data apariţiei şi importanţa cărţii. Ea a
fost prelucrată după Liturghierul slavonesc al lui Macarie din 1508, sau după
un text identic, cu acela. La sfârşit, câteva mostre de limba Liturghierului.
(Ş. III, Nr. 9—10, p. 24—38). — [cf. şi DR. VII, Recensii]
— Sulică, Profesor Nicolae, O nouă publicaţie românească din secolul
al XVI-lea : Liturghierul diaconului Coresi, tipărit la Braşov în 1570.
Liturghierul, pe care preoţii români convocaţi de Pavel Tordaşi la Cluj,
pe ziua de 1 Ianuarie 1571, trebuia să-1 cumpere, este — după cum dovedeşte
Nicolae Sulică, care posedă unicul exemplar — o tipăritură din
1570 a lui Coresi. (J. L. XVI, p. 356—357). — AL. P.
— SULICĂ, N., Cele dintâiu versuri româneşti în metru antic. Se transcriu
cu ortografia modernă versurile lui Halici dela 1674, iar la sfârşit,
se dă traducerea lor latinească, a lui Veszpremi. (Ş. III, Nr. 9—10, p. 47—48).
— SULIC.4, N., Două steme şi autografe domneşti din 1616. Stemele lui
Radu Şerban şi Nicolae Pătraşcu, în acvarelă, dintr'un tablou al lui Valentin
Franck, conte sas din Ardeal. Reproducerea fotografică a stemelor,
descrierea şi importanţa lor. (Ş. IV*, Nr. 9—10, p. 61—67).
— VISAEION, EPISCOPUL HOTINULUI, Documente basarabene, adunate
şi transcrise de... 53 de documente. (B. C. I. VII*, p. 73—119).
— VISARION, EPISCOPUL HOTJNULUI, Documente moldoveneşti din Basarabia.
Doc. din 1483, 1800, 1799, 1786, 1820. (C. L., LX*, p. 53—63).
MORFOLOGIE
— DRAOANU, N., Câte ,,jc" distributiv. Autorul adoptă părerea lui Spitzer
: distributivul câte = plur. fem. câte, înţelegându-1 distributiv în legătură
cu multiplicativele formate cu ori şi dăti şi cu numeralele feminine.
(R. F. II*, p. 315—318).
— DEĂC.ASU, N., Formele de dativ şi genetiv cu aii şi al prepus in
daco-română. Spre deosebire de T. Papahagi şi Procopovici, Drăganu
explică pe aii < a lui, cu reducerea — găsită regional şi la art. mase.
lui > li — » diftongului ui > i. (R. F. II*, p. 308—14).