Buletinul "Muzeului limbei române"

PE MARGINEA CĂBTILOK 535
Pasca, îmi comunică, din materialul său bogat relativ la
Ţara-Oltului din Ardeal, interesanta formaţiune Şincari)
nou pentru locuitorul din Şinca-nouâ (cf. spirtar negrumetateza
puţin obicinuită (combinată cu asimilare
vocalică) Cârţoroşan (în loc de Cârţişorean) „locuitor din
Cârţişoara" şi Lidoroşan (Lidroşan), alături de Lidişorean
„locuitor din Ludişoara" (forma cu li— în loc de lu — se
explică din mai vechiul Iju-). Nu sânt rare cazurile când
sfârşitul tulpinei fiind un sufix — sau având aparenţa unui
sufix — se omite : locuitorul din Berivoiu se numeşte
Berivean. Tot astfel: Sâmărtean, locuitorul din Sămărtin,
Orăştean, locuitorul din Orăştie, Gonfâleni, Petrifâleni,
UifMeni, locuitorii din Gonţălău, PetrifMău, Uifâlău l ). Acelaşi
fenomen îl întâlnim de altfel şi la unele onomastice
ca Lăpdduş, diminutiv din Lăpădat, Matache, diminutiv
din Matern, Sânâtescu, derivat din sănătos sau sănătate.
Altul e cazul lui Voivodean „locuitor din satul Voivodeni".
Aici nu avem a face cu o scurtare, prin haplologie, dintr'un
*Voivodenean (căci în loc de -enean apare, precum am
văzut, sau -enar sau, mai rar, -erean), ci, dimpotrivă, numirea
satului e forma mai nouă, reprezentând pluralul
de la numirea locuitorilor. Dacă locuitorii din Roman
se numesc Romaşcani e pentrucă, după toată probabilitatea,
persoanei după care s'a numit oraşul nu i se zicea
numai Roman, ci şi Romaşcu (diminutiv desmierdător) ;
dacă locuitorii satului Râuşor sânt numiţi Râureni e fiindcă,
probabil, acest nume se dădea mai de mult întregei regiuni,
numită Râuri ; dacă locuitorii satului Lancrăm se numesc
Lăncrâjeni, e fiindcă forma ,mai veche a acestui sat de
origine germană (Lankbrek) trebue să fi fost *Lancrăg;
dacă locuitorii din Cristian (de lângă Braşov) se numesc
Cărstoloveni, lucrul se explică astfel : lui Christian (Schuller),
după care satul s'a numit astfel, îi corespunde numele
românesc Cârstul, cu derivatul slav Cârstolov •— la care
s'a adăugat sufixul •— ean. în DR. IV 755 am arătat că
l
). Tot astfel, la apelative : sighiarlău, curelar — sighiartăric, curelărie.