Buletinul "Muzeului limbei române"

PE MARGINEA CĂRŢILOR
III
vele lui Gheorghe Coşbuc sau în faţa lui Vasile Alecsandri
e un deal... Traducerile şi etimologiile absurde pe care le
făcea cutare şef de gară sau primat, ca să dea un aspect
românesc toponimicului, nu se deosebeau mult de cele
făcute cu câţiva ani mai înainte de şovinismul maghiar.
Precum Ungurii traduseseră pe vremuri, în Sibiiu, strada
Quergasse în Fegyver utca, fiindcă în rostirea Nemţilor din
Austria Gewehr (=puşcă, ung. fegyver) se rostea kwer,
întocmai ca adjectivul quer ( = curmeziş), tot astfel satul
Apahida a fost sau etimologizat în Apa hâdă sau tradus
în Podul tatii, până ce s'a găsit un om mai cuminte, care
să restitue numele vechiu în drepturile sale.
Voiu cita, spre a termina, trei exemple, privind numirile
unor străzi din Cluj, şi a unei mori din Lugoş. Asupra celor
dintâiu două cazuri mi-a atras atenţia colegul G. Kisch, care
se ocupă de mulţi ani cu toponimia Ardealului; cu privire
la cel din urmă informaţiile le am de la d-na V. Branisce-
Căliman.
Una dintre străzile Clujului se numea Magyar utca. Acest
vestigiu al dominaţiei maghiare trebuia să dispară mai
întâiu. Aşa gândeau primii edili ai oraşului, când au botezat
strada Calea Victoriei, fără să-şi dea seama că numirea
de „Strada Ungurilor", în Cluj, ca şi în Bistriţa (unde numele
vechiu s'a păstrat), era tocmai o dovadă că aceste
oraşe n'au fost ungureşti, cel puţin pe timpul când străzile
primeau numele acestea. într'adevăr, dacă în Bucureşti găsim
o Stradă armenească, înseamnă că aşezarea unui număr
mai mare de Armeni bătea la ochi într'un oraş românesc.
Tot astfel, în oraşele săseşti, Cluj şi Bistriţa, Ungurii erau
consideraţi ca un element strein ; strada, în care se găseau
mai numeroşi, a fost numită după ei.
Altă stradă din Cluj se numeşte Strada hunei, traducând
pe Holdvilăg utca unguresc. Dar acest Holdvildg nu însemnează
„lumina lunii" — căci luna nu luminează în a-
ceastă strachă mai mult decât în cele învecinate — ci „lunca
castorilor" (=ung. hâd, cf. Hodmezdvăsdrheby, rom. Hodos
etc, cf. G. Kisch, în „Archiv des Vereins f. sicbb. handes-
Daeoromania VJ 34