Buletinul "Muzeului limbei române"

528 S. PUŞCARIU
resanta chestiune a modificărilor aduse de oficialitate în
toponomastică după Unire. Graba cea mare cu care unii
voiau să dea de pe o zi pe alta o înfăţişare românească noilor
provincii a făcut ca oricine, fără să aibă nici o directivă chibzuită
de la centru, să schimbe numiri vechi, care de cele
mai multe ori aveau o valoare de document istoric. Graba
de a şterge urmele unui trecut, după părerea unora, umilitor,
a produs numiri nepotrivite şi une-ori ridicole.
Potrivnice spiritului limbei sânt numiri ca Vasile Alecsandri
sau Carmen Sylva, chiar când satul respectiv are
o legătură istorică cu persoana care-1 numeşte, ca în cazul
lui Gheorghe Coşbuc. Nepotrivirea astorfel de numiri se
vede îndată ce aceste nume trebue declinate. Cum se zice :
Piaţa Carmen Sylvei sau piaţa lui Carmen Sylva! Uneori
ele dau prilej şi la echivocuri supărătoare, precum Arhi-
Sandu va fi fost un copil care nu putea rosti pe r şi pe care l-au imitat
apoi părinţii, care vor fi adăugat lui Mitu şi alintătorul -ică.
Une-ori forma actuală a numelui se datoreşte grafiei lui. Astfel, în
Ardeal, după înlocuirea chirilicelor cu litere latine, în loc de ţ şi ş, se
scria, mai ales înainte de vocală, ti, si (şi ssi), deci Baritiu, Densusianu
etc. Un compromis între scrierea Baritiu şi rostirea Bariţ este scrierea
Barifiu (rostită de cei mai mulţi Români din Ţara veche aşa cum se
scrie) ; tot astfel Mureşian, Hafiegan (rostite Mureşan, Haţegan). Un ardelean
cu numele Nemeş (din ung. nemeş „nobil"), a trecut, continuând
să-şi scrie numele Nemeşiu, în Muntenia, unde existau multe nume terminate
(după greceşte) în -iu, precum Anastasiu, Dimitriu etc. Din
Nimeşiu a devenit Nemeşiu; acesta rostire au adaptat-o înşişi descedenţii
familiei, care, după Unire, s'au stabilit din nou în Transilvania.
Ce poate rezulta dintr'o greşală de scriere se vede din următorul caz
pe care mi 1-a istorisit un Clujan (d-1 Valentin Poruţiu). Pe vremea stăpânirei
ungureşti un bine-făcător cu numele Oassianu (=Oaşanul, adică
din ţara Oaşului) a testat bisericei unite din Cluj o avere. în semn de
recunoştinţă edilii oraşului au dat numele testatorului unei străzi, care
azi se numeşte însă Strada Cassianu, fiindcă pe tablele de fier, înlocui
lui O, tinichigiul a bătut din greşală un C iniţial. Fără această informaţie,
filologii viitori ar explica greşit numele Cassian. Dând de numele
de botez Agir, cu greu i-ar găsi ei etimologia, dacăn'ar şti că un entuziast
membru al „Asociaţiei generale a inginerilor din România" (AGIR)
şi-a botezat copilul cu iniţialele acestei societăţi, care tocmai îşi ţinea
adunarea generală în oraşul în care i s'a născut copilul.