Buletinul "Muzeului limbei române"

PE MARGINEA CĂRŢILOR III 527
numele de origine germană la Romanii vestici. Alături
de ele s'au răspândit nume ca Alexandru, Ruxandra, Sighefrie
etc. ca reminiscenţe literare, până ce moda a adus
în sec. XVII—XIX nume greceşti (Arislita, Frosina, Marghioala
etc.) în Principate — considerate şl azi în popro ca
„nume scumpe"— şi mai târziu nume latine în Ardeal
(Traian, Casiu, Virginia etc.) şi, ca o reacţie împotriva
lor, reîntoarcerea la nume de persoane importante din istoria
Românilor (ca Radu, Mircea, Vlad, Oltea etc). în zilele
noastre nu sânt rare numele streine cu Oscar, Richard,
etc Moda dictează şl azi, cum a dictat şi mai nainte :
Aproape toate fetiţele născute în anii din urmă, la Cluj.
se numesc Rodica. După apariţia „Medelenilor" lui Ionel
Teodoreanu, foarte multe fete au fost botezate Monica 1 ),
Şt. Pasca, harnicul cercetător al onomasticei şi toponimiei
noastre, a atins în recensiile publicate în acest volum inte-
*) Profit de acest piilej, spre a aduce câteva contribuţii de amănunt
la onomastica noastră :
Ar fi foarte interesant de văzut în ce măsură îşi conservă numele lor
vechi populaţiile eteroglose care s'au românizat în Ardeal. Astfel în satul
care şl prin numele său, Micăsasa, se dovedeşte a fi fost odinioară săsesc,
cele două nume mai răspândite sânt Denghel, de origine germană,
şi Albu. Tipul (ochi albaştri, păr bălaiu, picioare lungi) dovedeşte că cei
ce azi se numesc Albu au fost odinioară Weiss şi deci, că deodată cu desnaţionalizarea,
numirile înţelese au fost traduse şi ele.
Pe când la Braşov locuitorii din satul apropiat Zârneşti se numesc Zărneşieni,
în Branul învecinat ei se numesc încă Zârneşti, cu singularul un
Zârnesc. Aici -esc, adjectival la origine, are deci funcţiunea veche. Când
zice însă mă duc la Zârneşti şi Brăneanul înţelege, azi, satul, nu pe locuitorii
lui.
Din Măţău în Muscel îmi comunică P. Coman că nevasta lui Voiculescu
nu se numeşte Voiculeasca, ci Voiculeasa. La feminim se păstrează
deci forma veche, de pe când Voiculescu se numea încă Voicu şi numele
soţiei lui se forma cu sufixul -easă.
Un studiu amănunţit ar merita scurtările de nume la botez, care uneori
au pierderi de sunete foarte capricioase, cel puţin la aparenţă. Astfel
de la Dumitru, forma ipocoristică e Mitru, dar şi Mitu (şi mai ales Mitică),
iar de la Alexandru şi Alexandra, din timpuri vechi : Sandu şi Sanda.
Pierderea lui r îft aceste cazuri cred că s'a întâmplat în limbajul copiilor.
Cel dintâiu care şi-a zis sieşi, sau i-a zis fratelui său, Mitu, ori