Buletinul "Muzeului limbei române"

526 S. PUŞCARIU
(Sălişte în Transilv.), Brebenel, Bujor, Busuioc, Floare (şi
mai ales Florica), Garoafă, Goron, Leuştean, Paltin, Pipera,
Plop, Sorbu, Rodia (şi mai ales Rodica), Sânziana (cf. DR.
VI...), Sulfina, Trandafir, Vioara (şi mai ales Viorica) ; Argint,
(Pro)fira, Smaranda, Zamfira, sânt în parte şi azi
nume de botez date de ţăranul român copiilor săi. Cele
mai multe nu s'au mai păstrat decât ca nume de familie.
Tot nume de botez erau — şi sânt încă în parte şi azi —
adjective ca Albu, Bucur, Creţu, Fericei (nume de botez
în jud. Arad) Lâpădat (şl el cu model latin-medieval şi
slav), Micu, Muşat(a) (corespunzând lui Bellus latin), Negru
poate şl Fulga x ) ; apoi Soare (cf. Soare Z. Soare e numele
cunoscutului director de scenă la Teatrul Naţional din Bucureşti},
şi derivatele Sorin şi Soricu, Crăciun, Joia, Duminecă
(cf. slav Nedelja ; despre un Duminecă al lui Capră, ci. P.
P. Panaitescu, L'influence de l'oeuvre de Pierre Mogila, p.
17, nota 6), Zâna, cu diminutivul Zânca (prin hiperurbanism :
Zinca, iar acesta considerat în unele părţi, de ex. în Braşov,
ca diminutiv din Zoe), apoi Domnica, Cercel, Ciucur
(Sălişte, în Transilv.), Sora (cu dimin. Sorită), etc.
Creştinismul nu pare a fi schimbat mult onomastica veche
românească. Afară de Nicoară, nu avem alt nume de sfânt
ca nume de botez, cu un fonetism vechiu, decât doar grecescul
Kuptx6g (în loc de Kupiaxog), păstrat la Sarzi, în Italia de
sud şi în numele românesc (azi nume de familie) Ciur cu,
cf. DR. IV 1367. Nume calendaristice ca Ion, Gheorghe,
Măria etc, adesea din Testamentul vechiu, precum Avram,
Moise, etc. şi mai ales hipocoristice de felul lui Dima (Dimitrie),
Duma (Dumitru), Proca (Procopiu) etc. încep să înlocuiască
numirile vechi abia după înstăpânirea slavismului
în biserica noastră. înaintea lor au intrat, mai întâiu în
clasele sociale suprapuse şi apoi, prin imitaţie, şi în cele
săteşti, numirile slave de felul lui Radu, Mircea, Vlaicu,
etc, care au avut la noi cam acelaşi rol pe care îl aveau
*) Pentru etimologia lui fulg < *fulgus, -a, -um, reconstruit din fulgidus,
cf. Dicţ. Acad. s. v.