Buletinul "Muzeului limbei române"

522 S. PUŞCAEIU
deal, rămâne nedumerit, văzând că ungurismele sânt sau
erau — căci reacţiunea a început în timpul din urmă —
numeroase şi în ţinuturi curat româneşti. Explicarea stă în
iradierea puternică a limbei maghiare de la oraş spre satul
care venea la târg, la judecătorie, la armată şi la şcoală
în capitala de judeţ, şi în prestigiul pe care au ştiut organele
puterii centrale să-1 dea limbei maghiare. Interesant de
urmărit este şi procesul invers, ce se petrece de zece ani
încoace : în limba Ungurilor din România pătrund din
ce în ce mai multe cuvinte şi chiar construcţii româneşti.
Influenţa pe care a avut-o administraţia şi mai ales biserica,
cu marele ei prestigiu, nu ne-o putem imagina destul
de mare asupra limbei române în veacurile de influenţă
slavă la Curte, în oficii şi mai ales în biserică. O mare parte
din împrumuturile din slavoneşte — şi nu numai cuvinte
ci şi decalcuri — sânt de sigur la noi de origine cărturărească
sau intrate din clasele suprapuse în graiul popular.
Ele aparţin, precum arată Skok, epocei post-paleoslavă şi
au o formă deosebită de cea uzuală în rostirea Slavilor balcanici
(p. 786). Skok are de sigur dreptate citând (p. 781)
cazul analog petrecut cu limba anglo-normană în Anglia.
Avem de sigur în româneşte şi împrumuturi făcute de
poporul român din limbi slave, în urma contactului direct
cu Slavii. Dar mi se pare că acest contact nu trebue să ni-1
închipuim, cel puţin în epoca veche, ca ,,0 simbioză româno
slavă, prelungită în tot cursul evului de mijloc" (p. 786).
Se pare, dimpotrivă, că populaţia romană de la oraşe şi
din văile roditoare ale râurilor, şi-a pierdut limba destul
de repede în masele Slavilor ce se aşezaseră în regiunile
noastre. Aceasta se vede din numele de râuri şi oraşe, păstrate
cu fonetism slav. Au rămas, cu limba lor, Românii
din legiunile sărace şi muntoase, ocupându-se mai ales
cu păstoritul (din care s'a desvoltat negoţul şi meseria de
chervanagii). în această calitate a lor şi pentru faima ce o
aveau ca buni luptători şi păzitori de gianiţă, Românii
deveniră un element economic util în noile organizaţii
de stat sudslave, fiind lăsaţi în pace în regiunile lor, în care