Buletinul "Muzeului limbei române"

PE MARGINEA CĂRŢILOR. III 513
rezervă lexicală nu poate fi mobilizată cu mijloace artificiale"
(p. 180).
Pentru ca putinţa de a compara materialul cules în diferite
localităţi să fie dată, formularea chestiunii — care
sugerează mai totdeauna răspunsul-—trebue să fie aceeaşi
(p. 181). Arătarea spre obiect e cel mai bun mijloc de a
produce un răspuns neinfluenţat; în schimb experienţa
făcută cu ilustraţii şi fotografii a fost destul de rea : anchetorii
au dat chiar de subiecte care confundau, în ilustraţii,
o rădaşcă cu un rac. Dacă imiţi strigătul unui animal, obţii
cu mult mai uşor numele lui, decât dacă îl descrii (p. 183).
Ca puncte de anchetat au fost alese cu deosebire sate
mici şi dosite, dar, spre deosebire de ADF. au fost cercetate
şl oraşele. Experienţa a arătat însă că graiul autohton
nu se păstrează atât de bine în oraşul însuşi, cât în sătuleţele
din apropierea oraşelor, foarte mult influenţate de
el (p. 188). O altă experienţă interesantă este că în munţi
adesea satele din susul văii nu sânt atât de conservative ca
cele aşezate mai jos (p. 187). în general, unde portul s'a
conservat mai bine, şl limba e mai arhaică (p. 189), ceea
ce la noi, Românii, nu este totdeauna cazul.
Subiectele cele mai bune erau pentru A1S. cele între 40
şi 60 de ani. De obiceiu în familiile vechi şi înstărite limba
se păstrează mai bine. Dar regula în alegerea subiectului
este : lipsa de regulă (p. 191). Paradoxul acesta se potriveşte
şi la alegerea punctului de anchetat, căci dacă poţi
stabili de acasă o linie de conduită în trăsături generale,
se ivesc multe împrejurări neprevăzute care te silesc, la
faţa locului, să te abaţi de la ea. Dacă anchetorii pentru
AIS. au găsit adesea subiecte potrivite între femei, anchetorii
români au lucrat mai mult cu bărbaţi, cel puţin
pentru chestionarul normal, femeile fiind mai adesea prea
ruşinoase şi, înainte de toate, atât de ocupate cu lucrul în
casă, încât nu puteau sta mai multe ceasuri de-arândul
la chestionat. A da de un subiect bun e adesea chestie de noroc.
„Inteligenţajiu trebue confundată cu cultura. Cultura primejdueşte
dialectul căci ea se întemeiază pe limba literară;
Dacoromania VI 33