Buletinul "Muzeului limbei române"

PE MARGINEA CĂRŢILOR III 501
comună tuturor acestor construcţii este brevilocvenţa, faptul
ca, în loc să desvolt ideea, o schiţez numai.
Dar nici nu trebue să fie vorba de o metaforă. Precum
în beat mort am a face cu o construcţie apoziţională, tot
altfel în parataxe de felul lui Târgu-Jiu. Da început se
va fi zis numai Târgu, o numire destul de clară pentru
localnici, la care s'a adaus precizarea Jiu, pentru ca expresia
să fie neechivocă şl pentru vecini. Sau, invers, la
început se va fi numit, cu acelaşi nume Jiu, şi apa şl
oraşul; abia mai târziu se va fi făcut distincţie între râul
Jiu şi Târgul Jiu (cf. oraşul Bucureşti). De oarece însă,
alături de această sintagmă, există la noi (întocmai ca în
latineşte urbs Romae alături de urbs Roma) şi posibilitatea
de a exprima raportul atributului faţă de subiect prin
mijloace morfologice (Târgul Jiului) sau sintactice (Curteaăe-Argeş,
Vârful-cu-dor etc), expresia Târgu-Jiu trece în
mod fatal în categoria cazurilor de brevilocvenţa şi simţul
mieu linguistic o va clasa între expresiile-schiţă, care scot
în evidenţă numai cele două culmi pe care le atinge gândirea
: localitatea unde umblă la târg oamenii din regiunea
Jiu. în aceeaşi categorie voiu clasa şi nume ca
Ionescu-Sişeşti (= Ionescu din Sişeşti), adecă un Ionescu
precizat prin arătarea locului unde s'a născut faţă de
mulţimea mare ce mai poartă acelaşi nume, sau ca Popescu-
Conservă (numit astfel, în bătaie de joc, fiindcă s'a îmbogăţit
din vânzarea de conserve), sau ca ceas-brâţarâ (= ceas
la brăţară.
Adevărat că exemplul din urmă e decalcat după franţuzeşte
(unde creaţii moderne de felul lui timbre-poste, casregime
etc. sânt din ce în ce mai dese, cf. Nyrop, Grammaire
hist. de la langue francaise, III § 568), dar faptul
că asemenea decalcuri s'au putut încetăţeni în româneşte,
e o dovadă că ele au putut fi clasate între compuse similare
de dată veche. Dacă n'aş fi avut simţul că vor fi înţelese
imediat de cetitorii mei, n'aş fi introdus în această lucrare
pe expreş,ie-schiţă şi expresie-desen.
Din cele precedente se explică cred, de ce întrebuinţez