Buletinul "Muzeului limbei române"

PE MARGINEA CĂRŢILOR III 497
lui linguistică să fie relativ completă" (Havrânek, op. cit.
108), căci el are tot răgazul şi calmul necesar ca să-şi construiască
fraza după toate regulele sintactice, disecând-o
în părţile ei normalizate şi completând-o cu toate elementele
accesorii. Dar construcţia aceasta, mai mult sau mai
puţin artificială, cere o sforţare de cugetare, o conturare
a gândului prin scoaterea din penumbră a unor elemente
care de altfel ar rămânea ascunse. Mecanismul gândirii
noastre lucrează, în mod obicinuit cu „sărituri" de la o
idee la alta, fără ca gândul să străbată îndelete tot drumul
care le uneşte : când stai seara pe terasa de la Sacre-
Coeur şi priveşti în jos la oraşul care se iluminează, e de
ajuns să vezi, de la distanţă la distanţă, câte un bec electric,
pentruca să ai imaginea străzilor, să zăreşti aprinzându-se
reclamele luminoase, pentruca să ghiceşti şerpuirea bulevardelor.
De obiceiu în vorbirea de toate zilele exteriorizăm
graiul nostru intern în propoziţii necomplete, sărind de pe
culme pe culme 1 ), jalonând 2 ) oarecum drumul ideilor noastre,
l
) ,,Ce qvri caracterise le langage parle, c'est qu'il se borne â mettre
en valeur les sommets de la pensee; ceux-ci emergent
seuls et dominent la phrase... Ce langage parle se rapproche du langage
spontane : on appelle ainsi celui qui jaillit spontanement de l'esprit, sous
le coup d'une emotion vive. On met alors en vedette les mots frappants,
n'ayant ni le loisir ni le temps de ramener sa pensee aux regles strictes
du langage reflechi et organism. I