Buletinul "Muzeului limbei române"

494 S. PUŞCAEIU
să-i treacă vorbitorului numai prin gând şi ideea că
face un păcat rostind această vorbă, îl îndeamnă să spună
„Doamne iartă-mă !" fără ca „dracu" să fi fost exprimat:
Ce, Doamne iartă-mă, vii atât de târziu? (Exemple în Dicţionarul
Academiei subt cuvântul iertă).—Une-ori, în loc de
„dracu", apare „mama dracului" : Dar oare pe acesta cum
mama dracului 1-a mai fi ducând? (Creangă, Poveşti, 245).
Fel de fel de glasuri... se auzeau, de nu se mai ştia ce mama
dracului să fie acolo (ibid. 303).
Cum vom defini, şi mai ales cum vom explica, pe acest
„dracu"? Din punct de vedere stilistic, „dracu" în exemplele
citate nu mai are înţelesul său etimologic şi nici funcţiunea
de substantiv, ci e un cuvânt modal, exprimând, după
împrejurări, mirare, nerăbdare, ciudă, necaz, contrarietate
sau regret. Dacă ne întrebăm însă care e geneza acestei
construcţii, explicarea e mult mai complicată. Am întrebat pe
mai mulţi Români, filologi şi nefilologi (deprinşi însă cu felul
de gândire „gramaticală"), cum interpretează ei sintagma
aceasta ? Răspunsurile variate primite mi-au dovedit înainte
de toate că simţul lor linguistic nu era fixat şi că toţi se
simţeau foarte stingheriţi având să o claseze într'una din
categoriile gramaticale existente. I. A. Rădulescu-Pogoneanu,
care are un simţ linguistic deosebit de ascuţit, consideră
pe dracu ca o expresie scurtată, ca subiect al unei propoziţii
intercalate între particola întrebătoare şi între verb,
cu predicatul neexprimat : Ce dracu faci ? ar fi o propoziţie
eliptică pentru Ce—dracu să te ia \-—faci ? Tot astfel : Ce
dracu are dulapul ăsta, de nu vrea să se deschidă ? ar fi o
exprimare simultană şi abreviată a întrebării : Ce are dulapul
? şi a răspunsului: Dracul ştie [că eu nu ştiu]. De asemenea,
construcţia despre care va fi vorba mai jos : Ce păcatele
l-a adus tocmai acum-? trebue analizată, după N. Drăganu,
ca o fuziune între întrebarea ce l-a adus? şi întrebarea
păcatele l-au adus ?
Această interpretare e posibilă; e chiar probabil că în
unele cazuri geneza construcţiilor de care ne ocupăm să
fi fost aceasta. E sigur însă că de cele mai multe ori exphV