Buletinul "Muzeului limbei române"

492 S. PUŞCAEIU
asemenea exclamaţii imitative ca astăzi. Iată câteva e-
xemple, din volumul de „Povestiri", scoase din pag. ioo—109:
Hu-u-u\ e frig! (p. 100). Ceasornicul vechiu bătea clipele :
tic-tac (p. 101). Când venea acasă, zurr! din pinteni... şi
ea hop ! la fereastră (p. 105). Nici una nici două, se trezeşte
cu iuncherul în prag. Hâu ! a ţipat cât a putut... Vine
bărbatul de vreme. Buf-buf ! se scutură afară de glod...
Boc ! în uşă, boc-boc... Numai s'aude bum ! şi uşa sare şi
intră Alexandru suduind (p. 106—107). Hec ! m'am înbătat
şi eu odată, ei şi? hec ! (p. 109).
Tot atât de des ca aceste exclamaţii onomatopeice se
întâlnesc în literatura sămănătoristă intercalări de invocaţii
sau de imperative ori vocative, prin care povestitorul
se adresează direct către personajele povestirii sale :
Cânele s'a aşternut urmelor şi tunde-o neică! în salturi
mari! (Agârbiceanu, Luceafărul III, 104). Mai stăm noi
o leacă şi pe urmă numai ce s'arată, măi tată, o groază de
mistreţi (M. Sadoveanu, Sămănătorul II 603). Eram şl
noi acum, dragă Doamne, cu mustaţă, intrasem în lume
(id. ib. III 231) etc.
J Deosebit de interesante sânt cazurile substantivelor exclamative,
la care ne vom opri ceva mai mult.
în loc de a zice Drace, de ce vii aşa de târziu ? în loc deci
de a cita, printr'o apostrofare directă 1 ), pe „dracul" ca
martor al contrarietăţii mele, pot să întrebuinţez acest
cuvânt, ca în multe alte limbi (cf. fr. que diable fais tu ? it.
che diavolo fai?), intercalându-1 între particola întrebătoare
şi între verb, ca un simplu nominativ (sau alt
caz 2 ) exclamativ şi anume, de obiceiu, subt forma
l
) Cf. şl vocativul drace-mi-te ! (Alexici, Ltp. pop. I 236/28) are şi
prin adaosul final (ca în iată-mi-te etc.) intră cu totul în categoria interjecţiilor.
*) Mi se comunică ca uzuale şl construcţiile Ce dracului faci ? Unde
dracului să mă duc, care aduc aminte pe de o parte de construcţii
ca du-te dracului ! (scurtat din du-te de pomană dracului !) pe de altă
parte de dative şi genetive de felul lui matale sau maichii (scurtat
din dragul maichii, la Braşov), întrebuinţate în funcţie de nominativ