Buletinul "Muzeului limbei române"

EECEXSII 479
acestea sânt, cel puţin în parte, rezultatul vastei sale lecturi
din poeţii şi gânditorii germani. „Eminescu war der
Adept und ausgezeichnete Kenner der deutschen Dichtung
und Philosophie", (pag. 47). Ne-am fi aşteptat, după
această justă afirmare, să aflăm şi unele amănunte cu privire
la paralelismul dintre filosofia naturii a lui Scheling
şi scrierile lui Eminescu. L. s'a hotărît însă să ne deie, în
locul analizei, o sinteză şi astfel, şi cu privire la apropierile
dintre diferiţii poeţi streini (Holty, Lenau, Byron, Lamartine)
şi lirica naturii a lui Eminescu, el se mărgineşte să
resume trăsăturile generale ale motivelor poetice. Credem,
că n'ar fi fost lipsit de interes să insiste mai mult asupra
asemănărilor şi deosebirilor caracteristice dintre E. şi
poeţii amintiţi.
în capitolul al II-lea, L. analizează concepţia iubirii la
E. şi atitudinea acestuia faţă de idealul feminin. Materialul
analizei şi-1 extrage în special din marile creaţii : Venere
şi Madona, Luceafărul, înger şi demon, şi din câteva din
satire. Farmecul specific eminescian cu greu se încheagă
din traducerile germane, citate în majoritate din M. W.
Schroff. Dar pentru aceasta nu poate să fie învinuit autorul,
care s'a străduit din răsputeri să descopere publicului
german resorturile intime ale iubirii eminesciene în toate
fazele sale de desvoltare.
în capitolul următor autorul insistă asupra adevărului
că E., cu toată pătrunderea operelor filosofilor germani, nu
şi-a creat Un sistem filosofic propriu şi prin urmare nu
aplica nici vreo metodă rigidă în filosofare, ci trecea
totul prin prisma geniului său poetic.
Gândirea neobosită şi puterea excepţională de muncă
cu care-1 înzestrase firea pe E. îi lărgesc orizontul activităţii.
Despre tendinţele politico-sociale ce se reflectează în
poeziile sale precum şi despre trăsăturile fundamentale ale
concepţiilor sale politice şi sociale—pentru care militează
Eminescu în calitate de ziarist şi om politic — ne relatează
Lang în ultimul capitol al lucrării, insistând asupra sincerităţii
naturii lui E., care nu înţelegea să-şi mascheze cu