Buletinul "Muzeului limbei române"

HECENSII 475
taminare cu smeură (mâncător de smeură) ; mertic (p. 30) =
„măsură", element unguresc, din mertek, cu acelaşi sens
(cf. şi foitaş (p. 5o)=umplutură în arma de foc, de la afoitui).
Colecţia se termină cu un Glosar, care putea fi mai bogat
şi cu un Indice de nume şi de lucruri. La sfârşit de tot, o
hartă a regiunii explorate.
ŞT.
PASCA.
BOBTJLESCU C, Cronica bisericii Sf. Ecaterine din Bucureşti,
1577—1 Oct. 1924.—Bucureşti, Tip. „Convorbiri
Literare", 1927, pp. 88.
O întreprindere importantă, care ar trebui imitată este
aceea de a reda într'un mănunchiu, în formă analitică,
toate însemnările istorice în legătură cu lăcaşuri dumnezeeşti,
cum este în cazul de faţă Sf. Ecaterina din Bucureşti.
Deşi cea mai mare parte din informaţiunile din Cronică
ne erau cunoscute din publicaţiuni anterioare, valoarea
ei nu scade fiindcă autorul, indicând în note bogata
bibliografie, o însoţeşte de judicioase observaţii personale.
Materialul cuprins în cronică, interesează îndeosebi din
punctul de vedere al istoriei culturale.
Fenomene interesante de limbă ne oferă puţine fiindcă
cea mai mare parte din fragmentele redate, sânt traduceri
din slavoneşte sau din greceşte. Din pricina aceasta singura
parte care ne poate interesa aici este onomastica.
Ca chestiune de metodă de denominaţie remarcăm că, chiar
în Bucureşti, predomina încă până în secolul al XIX moda
numelui unic, numele de botez. Aceste sânt întregite uneori
de atribute: Gheorghe vel ban al Craiovei, (p. 21), Voicu
Paharnicul (p. 15), Ioniţâ negustorul (p. 34). Numele de
botez este deci factorul important în numirea indivizilor,
chiar în actele publice. Şi, cum este şi natural, chiar aceste
nume de botez, arată uneori o valoare dubioasă : le tine
un Ioniţâ negustorul (p. 34).
Nume vechi, de botez, de formă feminină, numind persoane
masculine sânt dese : Pană (p. 14), Oanâ, (p. 14),
alături de Negrea (p. 16), Barca (p. 16), Fiera (p. 16), de