Buletinul "Muzeului limbei române"

474 ŞT. PASCA
Găsim şi unele forme îndoioase: autorii precizează că
comparativul de la dolofan, e dolofăior (p. 158), care e de
fapt un diminutiv; mănunâ (p. 29), este după toată probabilitatea
o refacere de singular, după plur. mânune, datorită
autorilor (o remarcă şi d-1 Puşcariu, alături de lemnet,
refăcut de la lemneturi). Porecla Boţorcan (p. 145) e ung.
boszorkâny 'strigoi'.
ŞT. PASCA.
GEORGESCU-TISTU, N., Folklor din judeţul Buzău.
(Academia Română, Din viaţa poporului român, XXXIV).
Cu o hartă.—Bucureşti, Cultura Naţională, 1928, pp. 93.
Prin bogăţia de material redat îngrijit, colecţia d-lui T.
se impune în mod deosebit atenţiei filologilor. Pe lângă
neologisme ca : hamantă (p. 72) = amantă, libirat (p. 9) =
eliberat, imidiat, eMipat (p. 8) 'ndelicat (p. 3o)=delicat,
pansat (p. 11), permutat (p. 74), etc. ea înregistrează o mulţime
de forme interesante din punct de vedere gramatical.
Fonetism interesant: îmberbântat (p. 18) prin asimilare
din înfierbântat (sau greşală de tipar pentru înfierbântat?)
pâcuraş (p. 33), haplologie din păcurăraş; nimirea (p. 40)
disimilare n-n>n-r; dingva (p. 63) prin acomodare, de la
dincoa—dincoace; Caru (p. ^—Carol; fonetică sintactică:
lacrămile d u prin sat (p. 8) ; în descântece se menţine
fonetismul vechiu : cu cuţitu de gâsitu (p. 21). Remarcabilă
e forma mă dpaie (p. 22) pentru mă doare (din graiul copiilor).
Morfologie interesantă cuprind formele de gerundiu :
sosindă, avândă, plecândă (p. 11) pentru având (care trebue
să fie interpretate alături de formele de participiu în
-â, (pentru care cf. S. Puşcariuîn „Dacoromania" IV,
1360—1362) ; vocativul de la socru : soacre mare (p. 17) ;
trecere de la o conjugare la alta : moi pricepea (p. 21) ;
poposat (p. 37) < poposit; pers. III sing. indic, acopereşte
(p. 85) = acopere.
Semantică : fir de Rus (p. 8) ; ursu se certa cu cânele
(p. 50) ş. a.
Dexicologie : zmieroiu (p. 21) „zmeu uriaş", prin con-