Buletinul "Muzeului limbei române"

BBCENSlt 459
care limba noastră îl prezintă în raport cu câte una din
limbile romanice. Monografia lui Sen., urinând în multe privinţe
lucrările predecesorilor săi în materie (p. 9), constată
şi foarte rar îşi exprimă o părere în ceea ce priveşte diversele
asemănări sau deosebiri dintre cele două limbi. Cât
de instructive pot fi deducţiunile făcute din punerea faţă
în faţă a identităţilor, a asemănărilor şi mai cu seamă a
deosebirilor dintre două limbi, ne convingen citind cele
spuse de d-1 Puşcariu în Locul limbei române între limbile romanice,
Academia Română, XLVI discurs de Recepţie,
lucrare de altfel cunoscută de Sch. După ce Meyer-Lubke
în Gramatica limbilor romanice, asemănase cu atâta îngrijire
elementele limbei noastre cu ale celorlalte limbi romanice,
lucrarea de care ne ocupăm e o publicaţie întârziată.
Ea aduce, faţă de lucrarea de acum 40 de ani a lui
M.-L-, doar mărunţişuri pe care M. \. le omisese din motive
de economie. Afară de aceea autorul cunoaşte prea
puţin cele două limbi, româna şi spaniola, şi observaţiile
sale sânt arbitrare, foarte des neexacte. Nu ştim din gura
cui a auzit autorul limba română, fiindcă dacă avea putinţa
să urmărească cu atenţie fonetismul ei, se convingea
că e greşit să se arate ca identice în ceea ce priveşte diftongul
forme ca: rom. oile=span. soy, rom. lui=span.
c u y o, rom. c h i u b (sic ! ?) =span. c i u d a d, rom. ş u e r a=
span. puedo, etc. (p. II).
Dar să ne oprim la câteva amănunte :
La pag. 14 Sch. spune că diftongul au se păstrează în
româneşte, citând : aud, arom. advu (sic, pt. avdu), uitând
să se oprească la soarta lui au- proton, devenit a în *căutare,
cătare, etc, cf. „Dacoromania" IV, 706. La pag. 19, se
citează ca reflex al lat. corona în româneşte, conună, pentru
cunună. La pag. 24 nu este adevărat că cuvinte ca fiori,
călimări se atestă numai la plural, când sânt curente în
româneşte forme ca : fior, călimară. De asemenea frumuseţe,
bătrâneţe jm trebue considerate exclusiv ca forme pluralice
în româneşte şi deci nu pot să fie puse alături de formele
spaniole ca : los temores, los mocedades. La pag. 31,