Buletinul "Muzeului limbei române"

456 ŞT. PASCA
Ne permitem să mai adăugăm pe lângă exemplele citate
de T. în acest capitol, următoarele : Iuon în anumite regiuni
a devenit prototipul omului „naiv" ; Istrate, al celui
neîncrezător'; Martin al celui 'bădăran' (prin mijlocirea
semnificaţiei de 'urs') ; Neagu, evocă imaginea unui om 'nătâng'
şi 'încăpăţânat'; Radu, un tip 'ţanţoş'; Ivan, tipul
golanului (cf. „dă nas lui Ivan, că se suie pe divan" o ziexpune
o sumă întreagă de asemenea nume, „condamnate de însăşi
prea marea lor răspândire de a se goli de orice valoare caracteristică
determinantă pentru un nume de botez", „fără facultatea de a mai face
aluzie la personagiile cărora aceste nume îşi datorau istoria şi răspândirea
lor". (Serra G. D. într'o recensie asupra lucrăriiluiMigliorini, în
AGl.lt., care va apărea). Aceastui lucru i se datoreşte şi derivaţia excesivă
cu sufixe. Cine se mai gândeşte azi, în afară de filolog, la originea primitivă
a unui nume ca Iţa (din Aniţa sau Floriţa sau Mariţa, etc.) ?
Alături de felul cum se interpretează „degradaţia" unor nume de botez,
caracteristică în Italia şi documentată istoriceşte, ea apare pricinuită
acolo de alţi factori decât la noi (înţeleg majoritatea cazurilor). La noi,
această degradare nu se datoreşte răspândirii mai mari a unui nume într'o
singură regiune, ceeace ar face ca acest nume să fie considerat caracteristic
regiunii respective şi deci desagreat de o regiune învecinată tocmai
pentru acest motiv. Această notă locală sau regională, la noi nu a
izbit atenţia maselor populare din regiuni învecinate, ca în Occident, în
deosebi în Italia şi Sardinia, unde se atestă pe o scară atât de întinsă, documentată
şi de prezenţa formelor plur alice ale numelor de familie, în
-i (Bianchi, Gaudemi, Alessandrini) în Italia, -05, -«5, în Sardinia medievală,
nume care indică familiile în care se întrebuinţau cu predilecţie
nume de botez ca: Blancus, Gaudentius, Alexandrinus. La noi în schimb
găsim numele de familie caracteristice în -esc, făcând aluzie la un strămoş,
întemeietorul familiei : Ionescu, alături de nfam. Ion (patronimic). In acelaşi
fel, degradarea numelor, în cea mai mare parte, se datoreşte unor
anume indivizi dintr'un nucleu social. Asemenea indivizi compromişi din
punct de vedere moral, au dat numelui lor stigmatul caracterului decăzut
în posesiunea căruia erau. Pentru colectivitatea din care ei făceau parte,
rostirea numelui purtat de aceşti indivizi „degradaţi" moraliceşte, evoca
defectul lor, şi era natural sâ nu mai fie dat la botezul noilor născuţi.
Răspândirea deprecierii unui asemenea nume dintr'un nucleu social pe
arii tot mai largi, se datoreşte desigur literaturii populare.
Un alt motiv de „degradare" a unor nume de botez, degradare pornită
tot din nuclee singuratice, este întrebuinţarea prea frecventă a aceloraşi
nume de indivizi din clase sociale mai inferioare. în acest caz numele
au fost „depreciate" de clasele suprapuse.