Buletinul "Muzeului limbei române"

RECEN8II 451
c ă r i sugerate de a 1 u z i e (p. 46—-218), deevocaţiuni
de grup (219—230), cum sânt cele care indică pe omul
de jos, prostul, încornoratul, servitoarea, femeea desordonată,
flecară, stricată. Se ocupă apoi de numirea părţilor
de corp de la nume de persoană (p. 240—1), numiri
de îmbrăcăminte, arme, băuturi, bani, etc.—Cele sugerate
de simbolismul fonetic (p. 280—-287) şi de t r a n s-
parenţa fonetică (p. 288—309) în care intră mai
ales probleme interesante de psihologie populară şi care
dau naştere la încrucişări, etimologii populare, etc.
în partea a IV-a, şi cea din urmă, autorul discută a 1-
terările de înţeles (p. 310—329) cărora nu li se
poate da o explicaţie decât punând în legătură fiecare element
în parte cu felul de a gândi al grupului social care
1-a creat. în Apendice trece în revistă fenomenele gramaticale
legate de transformările semantice studiate. Un
Indice bogat şi exact însoţeşte lucrarea.
în afară de bogăţia şi varietatea materialului pe care
autorul 1-a adunat cu atâta grije, ceea ce dă o valoare deosebită
lucrării sale, este bibliografia vastă, prezentată
totuşi cu discreţie, care pune pe cititor în situaţia de a
putea urmări până în amănunte suma de probleme speciale
pe care, cu autoritate, d-sa le pune în discuţie.
Pagini luminoase, pline de ingenioase observaţii de amănunt
se întâlnesc la tot pasul.
Materialul românesc, •—• desigur independent de voinţa
autorului—e sărac reprezentat în lucrarea lui M. Nu putem
decât să regretăm acest lucru, fiindcă materialul pe
care limba noastră îl posedă ar fi contribuit desigur în mare
măsură la lămurirea atâtor nume comune româneşti derivate
din nume proprii de persoană.
ŞT.
PASCA.
TAGLIAVINI CARLO, Divagazioni semantiche rumene (Dai
nome proprio al nome comune), Estratto dell'Archivum
Romanicum",* voi. XII, Nr. 1—2, 1928", p. 161—231.