Buletinul "Muzeului limbei române"

RECENSII 449
Interesante din punct de vedere istoric sânt consideraţiile
asupra onomasticei tradiţionale (p. 15—
41), în cadrul cărora se citează o bogată bibliografie şi se
fixează în linii mari concepţiile care au stat la baza formării
numelui de persoană. în ceea ce priveşte alegerea
numelor de botez în cursul istoriei, M. fixează patru pricini
de care s'a ţinut şi se ţine seamă la alegerea numelui
de botez : aluziunea la o individualitate determinată, când
numele respectiv şi-a creiat o anumită atmosferă simpatică
în urma faptului că a fost purtat de un predecesor
drag. Evocaţiunea, care implică alegerea unor nume
caracteristice unei epoci luminoase sau unor straturi sociale
distinse. în adevăr şi la noi, în epoca de exaltare latinistă
au intrat cu nemiluita în cercul „inteligenţei româneşti",
în deosebi în Ardeal, nume ca Tiberiu, Traian,
Valeria, Ovidiu, Iulia, etc, ca să nu mai amintim că aceleaşi
nume s'au răspândit atât de întins la sate. Un alt
principiu recunoaşte autorul în simbolismul fonetic
care evocă în minte o imagine plăcută; ar fi cazul cu
nume româneşti ca Iuliana, Simina 1 ), etc, care însă şi-au
creiat o atmosferă simpatică şi din alt punct de vedere
decât acela al fonetismului armonios. Transparenţa,
caracteristică îndeosebi epocei primitive a antroponomasticei,
continuă şi azi, prin alegerea unor nume de botez
ca Dragu, Dragoş, Florica, Violeta, Sinziana, Trandafir,
etc. în care intră, într'o anumită măsură- şi înţelesul apelativului
din limba comună. Prin urmare, la alegerea nul
) Un fapt relatat la noi de S. FI. Marian, în Naşterea la Români, Bucureşti,
Academia Română, 1892, p. 200 ne arată cât de întemeiată e
concepţia acestui simblism fonetic : „unii preoţi... dacă au oareşi care
antipatie sau mânie asupra părinţilor, ori dacă copilul ce are
să se boteze
e născut din fată mare, aleg numele cele mai întortocate şi mai
urîte..." pentruca apoi părinţii, la rândul lor, „îi întortoacă ^copilului]
numele astfel că nimeni nu-1 mai poate cunoaşte de unde se trage,
bunăoară
ca Nicanor în Canonir, JDămian în Diamin"...
în comuna Siseşti din nordul Transilvaniei un nume caracteristic este,
în această privisţă, Lenuţa, Lenta (