Buletinul "Muzeului limbei române"

EBCENSII 443
această direcţie, aducând uneori dovezi indiscutabile. De
aceste ne vom ocupa mai jos.
Importante sânt descrierile privind populaţia de azi a
Săcuilor, consideraţiile asupra repartiţiei, densităţii populaţiei,
pe care le pune în corelaţie cu factorii de geografie
umană, expunerile asupra influenţelor etnice, politice economice
şi asupra aşezărilor omeneşti. Toate aceste constitue
fără îndoială cea mai preţioasă contribuţie pe care o
aduce lucrarea lui Opreanu. Aici, autorul este în domeniul
specialităţei sale. Peste tot, elementul românesc e căutat
cu asiduitate şi pus în lumina adevăratei lui valori, în cadrul
conglomeratului săcuiesc. Am fi dorit totuşi ca tonul diverselor
aprecieri, uneori probabile, pe care le face autorul,
să fie mai stăpânit, fiindcă altfel lucrarea d-sale poate produce,
aşa cum a produs de altfel, o impresie negativă, care
e păgubitoare pentru ştiinţă şi pentru însăşi chestiunea
pe care d-sa a studiat-o cu atâta devotament. Polemica
e admisă în lucrările ştiinţifice, dar cu măsură şi cu discreţie.
Am accentuat mai sus că O. face des apel la elemente
de onomastică din regiunea săcuească, atunci când caută
să dovedească o afirmaţie a sa. Materialul pe care-1 prezintă
e uneori foarte preţios, deşi aprecierea lui nu e totdeauna
fericită. Greşeli face autorul când intră în domenii
streine de specialitatea sa, cum e aprecierea filologică a
onomasticei. Acest "lucru nu i se poate ierta de sigur, mai
ales când încearcă să combată teorii în legătură cu nume
proprii săcueşti, trecute prin discernământul critic al specialiştilor,
fie ei chiar streini. Făcând şi de aici înainte
aşa, D-sa nu va putea evita critici aspre, cum e de pildă
aceea a lui G. Weigand din „Zeitşchrift fur Ortsnamen-Forschung"
III, 1927, fasc. II, p. 159, recensie de altfel prea aspră
făcută unei lucrări anterioare, Contribuţiuni la toponimia
din ţinutul Săcuilor din „Lucrările Institutului de Geografie
al Universităţii din Cluj", voi. II, 1924—1925, Cluj, Ardealul,
1926, p. 153—189. Dovezile statistice şi istorice îi erau
argumente suficient de tari pentru temeinicia unor teorii,
încât un material de nume de loc, termini topografici, nume