Buletinul "Muzeului limbei române"

FABJ-)ER0ŢI1 43
drumurilor. Printre Moscopoleni am văzut şi tipuri blonde.
Intre Fărşeroţi, acestea sânt rare de tot.
Cu totul altfel se prezintă Albanezii. In prima zi, când
am ajuns la Coriţa, am avut prilejul să-i cunosc în număr
mai mare în restaurantul otelului la care de scinsesem. Erau
vreo treizeci de persoane, toţi Albanezi. Tipul lor m'a surprins,
mai întâi, prin culoarea feţii, după aceea şi ca statură.
Albanezul nu este blond de tot, însă de culoare mai
deschisă, care îl deosebeşte de Aromân. De asemenea el
este de statură mai înaltă. Cu cât înaintezi mai în spre nordul
Albaniei, cu atât dai de staturi şi mai înalte. Eu nu m'am
dus decât numai până în Durazzo şi Tirana. Insă toţi aceia
pe care i-am întâlnit în drumul meu, începând din Elbasan,
Cavaia, Pekini, etc, erau înalţi şi uscăţivi. Mulţi din
ei îmi aminteau tipul Sârbului. Pe Sârbi îi văzusem în număr
mare la Salonic, în timpul marelui războiu, când armata
sârbă din insula Corfu, refăcută, trecea prin Salonic
spre graniţa Serbiei.
DE IvA CORIŢA LA ELBASAN
DRUMUL SPRE FOGRADEŢ - IACUL OHKIDA - MĂNĂSTIREA SFANŢUL
NATJM -
COMUNA LINI
A doua zi dimineaţa, la ora 4, am plecat din Coriţa, luând
drumul spre Pogradeţ. Mai întâi o luarăm pe şoseaua
care duce spre Florina, continuându-ne drumul spre miazănoapte
până spre Dişniţa şi Pleasa, pe unde trecuserăni la sosirea
noastră în Coriţa. După aceea, apucând drumul în
spre apus, am lăsat lacul Mal i c la stânga, începând să
suim pe povârnişurile muntelui S ucha. Cum am ajuns
la o înălţime de vreo sută de metri, dintr'odată apăru
înaintea noastră marele lac 0 hr i d a, cu faţa lui întinsă
ca o pânză de argint. Am făcut semn şoferului să
mâne mai încet, spre a putea gustă din frumuseţile unei
privelişti cu adevărat încântătoare. De la înălţimea în care
ne găseam, îi puteam vedea toată întinderea. Noi fiind