Buletinul "Muzeului limbei române"

424 S. PUŞCARIU
a cadrului lor satisfăceau fantazia puţin rafinată prin
civilizaţie, iar concepţia lor adânc morală făceau din ele
o hrană sufletească căutată x ).
s. PUŞCARIU.
ORTIZ RAMIRO, Medioevo Rumeno, Publicazioni del'
„Istituto per l'Europa Orientale" Prima Serie XVIII,
Roma, 1828, pp. 91, cu 9 planşe.
,,în acelaşi fel cum păgânismul, stins în oraşe, s'a continuat
la ţară (cf. fagani locuitori din fagi), tot astfel
evul mediu occidental s'a continuat în orient, printr'o întârziere
a evoluţiei sociale şi culturale" (p. 14), întârziere
produsă mai ales prin lipsa, în Răsărit, a marei mişcări a
Renaşterii, care, în Apus, în strânsă legătură cu catolicismul,
produsese reacţiunea puternică împotriva înfăţişărilor medievale
ale civilizaţiei. Acesta e argumentul principal pe
care Ortiz îl desvoltă într'un studiu comparativ, prezentând
pe larg cetitorilor săi italieni câteva aspecte bine cunoscute
din viaţa noastră culturală, religioasă, literară,
artistică şi socială în veacurile trecute. Renaşterea Românilor
ca popor romanic, şi cu ea de-odată ivirea evului nou,
începe la Români pe la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul
celui de al XlX-lea. Poarte interesantă observaţia
lui Ortiz, că această renaştere nu se datoreşte nici elenismului
caie, după D. Russo, ,,a liberat cultura română de
robia slavismului, introducând studiile clasice şi a condus-o
în apele ştiinţei apusene"-—căci această cultură clasică
grecească era mult prea superficială, — nici chiar mişcării
latiniste din Ardeal, căci o trainică legătură cu Roma nu
poate fi imaginată decât într'o ţară catolică. „Adevărata
renaştere română — trebue s'o recunoaştem în mod onest—
se datoreşte culturei franceze, singura pe care Românii
au asimilat-o şi care a fost fecundă în rezultate literare şi
artistice" (p. 82 nota).
*) Un amănunt (ad pag. 142) : icoana sfântului Christofor, cu cap
de câne, se găseşte şî în biserica din Schodol-Bran, jud. Braşov.