Buletinul "Muzeului limbei române"

420 AL. PROCOPOVICI
,\.nraintea şi ,ţ.rapoi, iar în Cod. Vor. chiar de forme ca
^raCasta vreame sau dij^şal treile podu, şi având în vedere
vechimea documentului, s'ar putea, cred, ca acel să
nu-şi aibă nici o motivare în realitatea fonetică pe care o
reproduc acele forme.
Altă dată se pare că trebue să avem oarecari rezerve
faţă de felul în care a fost descifrat originalul. In adaosul
care se găseşte deasupra rândului penultim al scrisorii nr.
30 probabil că trebue să cetim Macsim, aşa cum a fost
citat numele acesta la glosar, iar nu Macsin, cum a fost
transcris în text. Numele acesta se mai găseşte odată la
nr. 25 unde are forma de Macsim (de două ori), citată la
glosar ca Maxim. Adevărat că la n-rul 30 litera finală a
cuvântului, aruncată deasupra rândului, a primit o formă
care se aseamănă mai mult cu H. Urmează după acest
nume cuvântul crainicul, iar autorul citeşte apoi : d'a lu
a i Simion &se. în locul acestei lecturi aş preferi să
citesc ai Simioniasâ (cf. „Rev. Fii." I, notele de pe pag.
253—256 şi II, pag. 343) sau i Simioniasâ resp. Simioniase
(cf. ib. I, nota de pe pag. 250—251), în care caz
între crainicul şi ai resp. i s'ar găsi un nume propriu.
Articolul * resp. ai se şi potriveşte mai bine cu forma fem.
Simioniasâ, pe lângă că n'ar mai trebui să vedem în ias-
e o formă verbală greşit acordată cu subiectul său.
Oricum, nu reuşesc să-1 descopăr aici pe lu. Autorul însuşi
ne arată că acest articol proclitic are în scrisorile publicate
de el de obiceiu forma lui. Numai o singură dată se
găseşte lu în lu dumnedzâu din n-rul 20, iar lu Ionaşcb
(de două ori) din n-rul 10 n'ar proba nimic, pentru că aci
cuvântul care urmează după lu începe cu i (cf. pag. 31).
Forma d'a presupune că prepoziţiunea de a fost rostită
dă şi o contracţiune din dă-\- a. De fapt în n-rul 25 (din
Lucaveţ în Bucovina) se scrie regulat dă pentru de, o
dată chiar daci „deaci,* deci" şi dala alături de dela, dar
se pare că autorul este de părerea că aci trebue cetit e
pentru â (discutând sistemul grafic al acestor scrisori spune :
,,e accentue est indique par les signes ă, e, e et A", pag.