Buletinul "Muzeului limbei române"

414 AL. PR0C0P0VICI
a face cu un reflex al metatezei -air- < -ari- obişnuite
în dialectele italiene de nord fc.) I. Iordan în Arhiva
XXXIII 2 , 1926, pag. 142—143). Găsim însă în dicţionarul
puplicat de Carlo Tagliavini, pe care l-am citat,
şi un exemplu ca acesta : Colerico = MKN'HVCS = Mainos
(Rev. Fii. I, pag. 177), deci cu metateza lui i înaintea lui
n, încât maire şi mainos îl explică îndejunspe puine. (Despre
maire, taire mai vezi şi N. Drăganu în DR III, 476—477,
487—497, 508).
Nu mă unesc cu Al. Rosetti nici când afirmă că e din
bene nu s'ar fi diftongat nici acolo unde dăm de forme ca
bgine, că *measâ ar fi devenit masă pe urma unei monoftonghizări
datorite lui -a din forma articulată, labiala m neavând
aci nici un rol, etc.
Negreşit însă că trebue să-i dăm, împreună cu Al. Rosetti,
toată dreptatea lui A. Dambrior care a susţinut mai întâiu,
în România VI (1877), pag. 443—-446 (citat de O. Densusianu,
„Hist. de la langue roum." I, pag. 315), că forme
ca pk'atră reprezintă stadiul intermediar dintre -piatră şi
k'atră. Evoluţii ca pl>py>ph'>pk'>pt'>pc>c~ în italieneşte,
asupra cărora ne atrage atenţiunea W. Meyer-Dubke,
soarta labialelor palatalizate în greceşte, de care ne reaminteşte
Al. Rosetti după H. Pernot, experienţele abatelui
Rousselot din „Revue de phonetique" III, pag. 80, citate
de asemenea de el, figurile pe care Al. Rosetti însuşi le-a
obţinut cu ajutorul palatalului artificial şi, adaog, evoluţia
alb. pl'ak>pk'ak>k'ak, relevată după St. Mladenov de
S. Puşcariu („Studii Istoromâne" II, pag. 364) în legătură
cu palatalizarea labialelor noastre, sânt de o putere convingătoare
care nu mai admite nici o îndoială în privinţa
aceasta. Totuşi timp de cinci decenii opinia lui A. Dambrior
nu s'a putut impune definitiv, nu numai pentru că
a fost dată uitării de cei mai mulţi. Soluţia lui A. Dambrior
nu înlătura toate dificultăţile pe cari le cuprinde
problema palatalizării labialelor, nici măcar subt aspectul
ei fonetic numai. Aceasta este însă mult mai vastă, iar în
măsura în care progresau cercetările linguistice asupra ei, ea