Buletinul "Muzeului limbei române"

410 AL. PROCOPOVICI
manilor (L,ucaveţ în Bucovina, începutul secolului al XVII-lea)
a din silabelele neaccentuate ar reprezenta de fapt un ă
şi s'ar explica printr'o transpunere a ortografiei cuvintelor
slave monastyrii, vladyka, vatamanu. Se lasă deci tot locul
liber unor asociaţii grafice slavo-române în documente care
nu sânt traduse din limba slavă şi în care scrisul se aşterne
pe hârtie în mod spontan. Aci a protonic s'ar putea motiva
însă mai bine prin faptul că aceste cuvinte sânt împrumuturi
străine şi ar putea fi şi rezultatul unei evoluţii
fonetice foarte cunoscute nu numai în Moldova, ci în întreg
cuprinsul dacoromânesc şi chiai dincolo de hotarele lui (cf.
S. Puşcariu, „Studii istroromâne" II, pag. 72—75, ş i I.
Iordan în „Rev. Pil." I, Cernăuţi 1927. pag. 117—154).
Părerile altora trebue comentate şi minuţios analizate,
când li se opun afirmaţii care le contrazic. Vorbind d. p.
despre f (rr) şi forme de tipul lui riu şi reu, autorul ne
trimite numai la paginile în care I. A.. Candrea ne dă foarte
utile şi precise informaţii în legătură cu problema tratată,
nu aminteşte de ce spune S. Puşcariu, arătând între altele
că f românesc derivă din lat. rr, din r iniţial lat. şi slav.,
iar în aromâneşte şi din grupurile rn şi rl „Zur (Rekonstr.
des Urrum.", 1910, pag. 32), admite ca şi acesta că forme
ca riu şi reu sânt străromâne şi susţine în opoziţie cu O.
Densusianu, „Histoire de la langue roumaine" II (1914),
pag. 37 şi 121, că nu sântem îndreptăţiţi de a vedea în f
din textele din nordul Transilvaniei pe continuatorul
unui stadiu fonetic vechiu. Cum ar fi putut însă să reapară
acest f chiar acolo unde etimologia cuvintelor îl arată
la locul lui ?
Invocând autoritatea lui A. Meillet autorul crede, de
asemenea în dezacord cu O. Densusianu, că şi limba românească
cunoaşte prefacerea lui nt prin diferenţiere în mt,
explicând astfel forma verbală sâmt=sânt şi chiar şi pe
frâmt=frânt, pentru că -net ar fi fost redus la -nt încă
în epoca preromanică. Dar forme ca strămpt există până
astăzi (cf. d. p. Dicţionarul lui H. Tikt'n). Preferim
deci să admitem evoluţia sanctum>*sâmpt> sâmt>sânt,