Buletinul "Muzeului limbei române"

RE'CENSII 405
"k. înţelegem apoi că acest -k ar trebui cetit ea în l\gă, e
în l-kge, iar a (cfr. şi pag. 53) în ac-ksta !
Vechiul u final n'ar mai avea rost din punct de vedere
fonetic în scrisul secolului al XVI-lea decât după o consonantă
explozivă, precedată sau nu de altă consonantă,
în asemenea cazuri u resp. z sau & ar exprima un fonem
greu de definit. în forme ca dem, acmuşu, oraşu < ung.
vdros, kipu < ung. kep etc. u şi ierurile n'ar mai reprezenta
nimic, ci ar fi doar mijloace ortografice pentru despărţirea
cuvintelor, extrem de utile într'o scriere continuă. Autorul
se întemeiază aci mai ales pe cercetările sale de fonetică
experimentală, constatând că exploziunea consonantică
finală în cuvinte ca mâncând, împărat, dâmb, rând ar fi
însoţită de vibraţiuni vocalice. Această emisiune de timbru
vag („emission vocalique de timbre indetermine"), după
consonante explozive, ar nota-o deci textele noastre vechi
prin u sau prin ieruri, neînregistrând-o altă dată de loc,
dar generalizându-1 totuşi pe u şi ierurile finale ca semne
grafice de delimitare a cuvintelor şi după alte consonante
finale. între exemplele autorului se găseşte şi venit cu, aparatul
înregistrând şi aci oarecari vibraţiuni după t. Mă
îndoiesc însă că această „emisiune vocalică" ar putea fi
notată şi în cursul unei vorbiri curente, degajate de grija
unei articulări precise în vederea înregistrării ei printr'un
aparat. De altfel şi E. Petrovici, lucrând de asemenea cu
aparate fonetice, n'a putnt constata astfel de vibraţiuni
vocalice după consonantele finale. (De la nasalite en roumain
Recherches experimentales, Cluj 1930, pag. 23, nota 2).
în faţa aparatului fonetic nu trebue să uităm alte lucruri
mult mai importante pentru problema aceasta a lui
-u. în Codicele Voroneţean, în care se scrie de altfel -u
în mod consecvent, se găseşte -7. doar în aminti 165/6,
apostolii 138/3, 138/5, 165/7, 168/1, 168/10, hicleşigu 65/5,
Ierusalimu (de 22 de ori), Israilu 109/9, SavaothH 132/4,
tuturoru 142/8 şi Vrocnidonti 87/2, deci în afară de tuturora,
care ar putea fi în forma aceasta un lapsus calami şi care
se mai găseşte de zece ori în acest text subt forma de tu-