Buletinul "Muzeului limbei române"

362 N. DRĂGANU
sandri, Poezii, 306 ; Poeziile ei... am de gând să le tipăresc,
C. Negruzzi, I, 76; dar cf. N'au gând să-i deschidă, Creangă,
Pov., 311 ; De ai gând sâ ne iubim, Vină 'n crâşmă să bem
vin, Jarnik-Bârseanu, Doine, 388) ; a avea de grijă=,,a
avea grijă", a băga de seamă=,,a băgă seamă" : Ai de
grije, bagă de seamă ce faci ! (Reteganul, Pov. ard., I, 31 ;
dar cf. Acum să ai grije, că maică-ta merge la o nuntă (Barac,
TU.-—Buh., 9) şi învăţătoriule, au nu bagi samă că perima
(Noul Testament a. 1648, ap. Gaster, Chrest., I, 128).
Dintre locuţiunile cu avea sânt mai puţin sigure a avea
de furcă [=,,de luptat"] cu cineva, în care de poate fi şi
final (Ce erezii Avem de furcă} Vlahuţă, Nuv., 18; Se luă
la luptă cu el; dar n'avu mult de furcă, Stăncescu, Basme,
236; 0 să aveţi... cu dânsul de furcă, etc; locuţiunea se
întâlneşte şi la Greci, cf. P. Papahagi, Par. Ausdr., 151) ;
a avea de lucru ,,a avea lucru, treabă "ori ,,de lucrat",,.pentru
lucrare" ; a avea, a face, a da de mâncare ,,a avea, a face,
a da mâncare" ori „pentru mâncat sau mâncare" (Du-te'n
casa cui te are ca să-ţi dee de mâncare, Tiktin, DRG. ; cf.
însă şi : a-i da cuiva de-ale mâncării sau de-ale gurii) ; chiar
şi: a face şi a-şi face de lucru „a pricinui osteneală", „a
da de lucru" sau „de lucrat" şi „a-şi căuta ocupaţiune",
„de lucru" sau „de lucrat" (Simina îşi făcea mereu de lucru
prin şopron, Slavici, Conv. Lit., XII, 429); a (-şi) găsi de
lucru „a (-şi) găsi lucru sau treabă" sau „ceva pentru lucru"
sau „pentru lucrat", a prinde de veste „a prinde veste"
sau „ceva de vestit". (Şerban Logofâtid iar prinse de veste
şi se ascunse, L,et., II, 205, Neculce; Nici n'aveţi să prindeţi
de veste când vom ajunge, Xenopol, Br., 11; Faţa mi se
aprindea şi mânia-mi întunecă ochii fără să prind de veste,
Delavrancea, P. 204 ; dar şi a prinde veste, Dosofteiu, Vieţile
Sfinţilor, Sept. 22) ; a da de veste alături de a da şi a
luâ veste, etc. Partitivul este clar însă în : a mânca de dulce,
de frupt, de post.
în rândul întâiu prin întrebuinţai ea în funcţiune subiectivă
şi completivă partitivă, atât după verbe, cât şi
după adjective ca plin, gol, etc. (mai puţin prin cea finală