Buletinul "Muzeului limbei române"

ETIMOLOGII 303
„verspucken", — „speien", „bespucken", pljuga „garstig",
„schmutzig" ; ceh. pluhati „.beschmutzen"; slov. pluhati,
idem; rus. plyugavyj, pol. plugawy „schmutzig", etc.
Prihtfd.
Prihod s. a. înseamnă trecătoare peste dealuri, printre
stânci (eoni. Liuba; şi priod s. a., com. Liuba), şi este
întrebuinţat adeseori ca nume propriu în toponimie.
Derivă din slav. prihodit i, &piŞcs, uapouata, adventus ;
2. reditus; 3. upoa^Xoio? advena.
Ului
(urlui).
Ului (în Mold. şi urlui) cu sensul trans. ,,Jdn. in Verwirrung
bringen, verwirren" şi refl. „verwirrt werden,
den Kopf verlieren", pentru care Tiktin, DRG., 1675,
dă o serie de exemple, fără a putea arătă etimologia, pare
a fi identic cu hului ,,a dărâmă", „a nărui", ,,a surpă"
refl. ,,a se dărâmă", ,,a se nărui", ,,a se surpă", p. ext. ,,a
cădea într'o parte" (şi : hurui, iar din hurui + hului >
hurlui), pe care Dicţ. Acad., II, fasc. V, p. 419, îl derivă
bine din ung. hul(lani) ,,a cădea".
Zvârcoli (a se-).
Pentru a. se zvârcoli „sich (kramphaft) winden, kriimmen",
Tiktin, DRG., 1834, dând citatele necesare, trimite
la n.-slov. zvreti, svrkniti „verdrehen", „krummen", svreti
se „sich zusammenziehen", bg. vârkolest „rund" (după
Weigand, Jahresbericht, XIX—XX, 142), etc, adăogând
că felul cum e format cuvântul ne aminteşte pe rostogoli,
rotocol (cf. şi zvâcni, zvârli, etc).
Forma cea mai veche este vârgoli (Dosofteiu, V. S.,
Noemv. 11, Maiu 9). Din aceasta s'a desvoltat subt ininfluenţa
altor cuvinte, vârcoli, zvârgoli şi zvârcoli. Radi-