Buletinul "Muzeului limbei române"

300 N. DRAGANU
keruz, Kukeruse < cucuruz (A. Bena, Limba română la
Saşii din Ardeal, Cluj, 1925, p. 22) ; gesoketit < socotit
(Brenndorfer, 20), kokeschatisch ,,buckelig" < cocoşai (id.,
29), kokestirk „Storch" (id., 29 şi 61) ; kamuara < comoară
(G. Kisch, Nbsner Wbrter und Wendungen, 87 şi Bena, 22) ;
Bukerescht, Bukeresch, Bukerest (Hurmuzaki, XI, 789, 831,
880, etc), ş. a. (vezi şi celelalte exemple pe care le-am
adunat în Dacoromania, IV, p. 131).
Ochier (rostit şi octet) (jud. Năsăud) este o formaţiune
românească din ochiu.
Opşag.
în lucrarea sa Ujabb szempontok es adatok a român nyelv
magyar elemeinek kutatâsdhoz, Adalekok a român nyelv
szekely-magyar eredetu szavaihoz (extras din Szekely
Nemzeti Muzeum Emlekkonyve), p. 5, dl Dr. A. Bitay
se ocupă, între altele de cuvântul opşag, -uri „polojenii'
şi de poşegos „glumeţ", pe care le cunoaşte din A. Viciu,
Glosar de cuvinte dialectale, Blaj, 1899, p. 46, şi din titlul
căiţii lui Ioan Pop Reteganul Opşaguri, Cât cioplite, cât
pilite Şi la lume împăiţite, Gherla 1897. Pe cel dintâiu
îl derivă din ung. kopesdg, cu pierderea lui c iniţial confundat
cu prepoziţia cu, iar pe al doilea îl aduce în legătură
cu şagă (cf. v.-bg. ăega „scurrilitas", bg. Sega „Scherz",
ap. Miklosich, EtWb., 338).
într'adevăr însă ung. kopesdg ar fi trebuit să dea româneşte
* copeşag, * copişag, * cupişag, iar dacă ar fi intervenit
etimologia populară pentru a vedea în forma
din urmă prepoziţia cu, numai * pişag, în nici un caz însă
* opişag > opşag, căci -o- aton din kopesdg trebuia să
se schimbe în u pentru ca începutul cuvântului să fie confundat
cu prepoziţia cu şi apoi să dispară, dar în opşag
avem pe o (cf. dusegubinu din [faptă, vină] * duşegubinâ>
de şugubmă. apoi şugubmă; umbilicus>*umbu-
1 i c u s > * umburic > * unburic > * un buric > buric, etc).
Cât priveşte pe poşegos, acesta, cu toate că Viciu îl re-