Buletinul "Muzeului limbei române"

ETIMOLOGII 299
şi trebuesc puse pe mese alte bucate şi vinuri, mai multe
decât până acum.— Să se puie. De ce v'am rânduit ? De
ce v'am lepădat bani ?•— Mai trebue, Mâria-ta (Sadoveanu,
o. c, II, p. 227), încă două exemple, care ne dovedesc
clar că în acest caz nu ne putem gândi la *liquidare
„a vărsă", ci la ,,a dă" în general : — Hatmane, dac'ar
fi fost ceva într'adevăr aşa de râu, mi-ai fi lepădat vestea
cum ai intrat şi nai fi aşteptat nici o clipă (Sadoveanu,
o. c. I, p. 117) ; Nimene să nu-i lepede cuvânt, până ce
va hotărî asupra lui Divanul judecăţii (id., ibid., I, p. 181) x ).
Ochelar, ochier.
Fonetismul lui ochelar (ochelariu), plur. ochelari 1. „Briile",
2. „Scheuklappe", „Scheuleder" (cf. Tiktin, DRG., 1075)
ne arată că mijlocitorul, care ni 1-a dat din lat.-med. oculare
sau ocularius „Augen-", a fost limba săsească, care are
în Reghin forma Aklâr, iar în Bistriţa pe Okelâr (forma
glumeaţă Otjelâr pare a fi reprimită din româneşte), cum
atestă Siebenburg. sâchs. Wb., nu cea polonă ori ungurească
(cf. pol. okulary la Tiktin, DRG. ; ung. okulâr, okulâre,
okorldre, okula, la Szinnyei, MTsz., II, 6) 2 ) ; cf. săs. pokert
„Theer" < păcură (I. Brenndorfer, Român (olâh) elemek
az erdelyi szdsz nyelvben, Budapest, 1902, p. 40) ; Ku-
1
) Lepădă este întrebuinţat foarte des de Sadoveanu în scrierea citată
şi în alte sensuri : până ce va lepădă demonii pe care-i are într'însa
(II, p. 200) ; Am lepădat din mine tot veninul pe care mi l-a dat să-l beau !
(II, p. 240) ; n'am lepădat nici o oală cu care m'a cinstit răzeşul (I, p. 81—82) ;
Când ajungem la corabie, numai le lepădăm în marea şi gata (II, p. 191) ;
Văzând că mi se pune în mână cuţit ca să belesc ţara, l-am lepădat (I,
p. 228) ; Parcă eră supărat pe ei, aşa-i răsucea, îi trântea şi-i lepădă
[pe răzeşi şi mazili] (I, p. 126) ; ...să-i primească şi să-i ducă să-i lepede
undeva, într'un ostrov : la Crit, ori la Chipru (II, p. 187) ...lepădând
tot, îmbrăcăminte, podoabe şi bani, spre a se află gol (I, p. 99) ; Şi mă'ntorc
înapoi cât oiu putea mai de grabă, nu atâta ca să dau lui beizade veste,
cât ca să leapăd toate de pe mine şi să mă'ntind la pământ... (II, p. 167).
2
) în ung. cuvântul este cunoscut încă din secolul XVI în forma ohulăr
(cf. Szamota-Zolnai, MOklSz., 707).